duminică, 14 decembrie 2008

Logo-uri pe timp de criza


Pentru ca recentul drum la Bucuresti... Da, am fost la Bucuresti! E magic in perioada asta. Dar na, nu despre asta vorbim. Deci am fost acolo si-am ajuns si la Starbucks, un vis vechi de-al meu. Unul vechi, dulce si cu aroma de cafea. Scortisoara, vanilie, ciocolata, cuisoare... Bun. Ideea nu e sa fac reclama ci referitor la acest visulet de-al meu am gasit imaginea asta.
Cam asa ar fi corect sa arate faimoasa coffee-tarie, nu? E evident o gluma si sper ca toti amatorii de cofeina la puterea "n" sa o guste.Cu lapte de soia si caramel, corect?
Si astea fiind spuse, pentru cei care mai arunca un ochi peste Castron, am un anunt. Am sa iau o pauza de ceva vreme caci se apropie atat sarbatorile cat si sesiunea, ca sa strice gustul suprem al vacantei... Si sper sa ne vedem la anu', sanatosi, voiosi, inca cu bani in buzunar si ideile-n portmoneu. V-am salutat din tastatura!

P.S. Enjoy alte cateva logo-uri, care cica era si subiectul postului! :))
http://www.yuppy.ro/articol/entertainment/216/slideshow/1/.html

marți, 9 decembrie 2008

Leapsa. Cine se baga?

Pentru ca dragutul de Gerry nu m-a uitat, mi-a pasat leapsa.
Intrebarea e ce cadouri faceti de Craciun?
Pai daca e sa fiu sincera cu toti, eu mi-am facut lista cu cadouri pentru cei dragi din noiembrie. Ca sa am timp sa ma razgandesc, sa pun bani deopate in ciorapelu de la Mosu si tot asa...
Pe lista se afla hainute calduroase, cate o esarfa sau un fularel, niste bijuterii handmade pentru o prietena speciala care inca nu stie nimic si care va citi acest post si tot nu va stii, ceva chestii de birotica pentru un impatimit drag mie si cam asa.. Imi place sa le fac in functie de persoana, caracter, gusturi. Nu ca Gerry care va darui tuturor cani. An dupa an dupa an...
Bun, e randul meu sa dau mai departe.
Cati bani esti in stare sa sacrifici pentru cadouri? :P
Si-am sa pasez asta catre Anda, Teo si... Alexa, aka maimuticacucercei!. :P

duminică, 7 decembrie 2008

Doar noi avem voie sa ne tragem suturi in fund.

Cat de mult ne place sa ne plangem de tara si popor? 101%. Cat de mult ne place sa observe si altii ca intr-adevar avem motive sa ne plangem? 0%.
Dupa modelul "hai sa filmam orfelinatele din Romania ca sigur gasim al mai negru rahat", Burger King si-au gasit maramuresenii care sa le furnizeze actori pentru noul spot. Nu, nu a fost ca sa-i instareasca. Ci ca sa-i denigreze. Au luat o mana de oameni ai non-urbelor si i-au pus fata in fata cu doua preparate fast food de care n-a auzit nici primarul. Big Mac si Whopper. Garantez ca dupa lamurirea data, inca sunt 50% care tot nu stiu ce sunt amandoua. Multumita bunastarii mele din zona abdomenului, va explic dictionareste: Whopper e un burger in chifle pe modelul tuturor sandwich-urilor fast facute care se diferentiaza prin.. Marime si deci, aport caloric. Cam atat.
Se iau cele doua bunataturi, una bucata taran si o camera de filmat. Rezulta astfel una dintre cele mai ofensatoare reclame nu doar pentru neamul roman, ci pentru omul simplu in general. Si pentru a incorona succesul gastro-publicitar, se presara un titlu subtil. Whopper virgins.
http://www.youtube.com/watch?v=aqmck0PU4KU

Burger King, tocmai v-ati pierdut un client... fidel, na, ce ma costa sa recunosc?

vineri, 5 decembrie 2008

Acum realizez

Dar nu total. Acum incep sa ma arda urechile cand aud de disponibilizari, de afaceri falimentate, de Progresu in pragul inchiderii, de problemele masinutei Dacia, de tatal unei prietene, de vanzari de terenuri pentru salariile "primaristilor", de etcetera. Nu am ce face nimic. Doar imi intreb o data pe saptamana tatal. "Cand se termina?", serios. Nu vreau detalii. Nu vreau foarte multe explicatii. Vreau doar sa stiu cum ajut. Astazi, cand m-a obligat cazul Anca Parghel sa ma uit la stirile de la 5, am avut ochi sa observ si-un caz de tentativa de sinucidere. Datoriile erau de vina. Mai departe, criza era de vina. Si m-am privit. Rontaiam junk food si lasam sucul sa-mi mangaie amigdalele. Si m-am simtit, pentru prima data in viata, vinovata ca mananc. Si cum tot nestiutoare sunt, imi propun sa ajut cumva. Ma gandesc la care din obiceiurile mele costisitoare as putea renunta. Tu fara de ce ai putea continua?

miercuri, 3 decembrie 2008

Iancu mama, ce-ai facut?

L-ai dat afara la Uhrin? Poftim? L-ai dat afara pe ala mai iubit decat tine in Timisoara? Ce? 4-0 te deranjeaza? 29+6 = locul intai nu-ti mai place? Faci si tu ca Muresan? Il dai afara pe "Ando" al tau dupa ce te lasa in cea mai buna pozitie pe care-ai avut-o in toata era ta in fotbal? Il dai afara ca si pe Oli? Dupa meciul ala cu Faru, am ajuns acasa si-am aprins teleu. Si m-a trosnit in frunte "plecarea" lui Olaroiu. Acum, accept si eu intr-un final ca cele 6 puncte ne intrec si tu ce faci? Dai un sut in fund cehului? Cehului pe care l-am aplaudat si eu la meciul cu Brasov? Cehului caruia ii recunosc pana si eu valoarea? Ce incerci sa ascunzi? Si mai ales, de ce?

luni, 1 decembrie 2008

Ati prajit vreodata...

Napolitane? Ei bine, voluntarul vostru in stil brainiac, Laura, a facut-o pentru voi toti. Din mai mult sau mai putina plictiseala dobandita in repriza a doua a meciului Steaua-Urziceni, m-am gandit sa-mi incalzesc napolitanele. Imi pareau totusi mai interesante! Si le-am introdus doua minute la microunde. Daca aveam alarma de fum, va asigur ca acum dadeam declaratie pompierilor. Insa cum nu am, stau si va scriu patania, cu napolitanele pufaind sub nasul meu incat nici nu vad prea bine monitorul. Ma rog doar sa nu simta si ai mei. Nu acum cand in sfarsit au inceput sa ma creada de 20 de ani. Pumnii stransi, va rog!

Nu-i provocare mai mare decat sa fii un roman reusit!

Mi-e imposibil sa trec peste 1 decembrie uite-asa! Chiar daca Timisoara tace, nu tace televizorul. N-am nici steag dar nu m-ar incalzi nici sa-l am. Sunt mult mai valoroase cele 5 minute de reflectie. Nu la cei 90 de ani de la Unire-ncoa. Nu am ajuns nici la valori nationale, bogatiile patriei sau regina Maria. Ci m-am oprit la ce face romanismul din om. La cat de sus isi pune omul de rand telurile in Romania. La cat consideram ca avem de munca ca sa ajungem "oameni de bine". La standardele care ni le da statutul de roman. La acele standarde care ne imping spre a vrea ceva mult mai bun. Poate pentru tara. Poate pentru tine insati.
Nu simti ca vrei sa scapi de mediocratie? Nu te impinge saracia autohtona la o dorinta de ban castigat pe munca proprie? Nu vrei sa te ridici, ca-n versurile B.U.G, din jegu de cartier la respectul si bunastarea unei cariere? Nu vrei sa schimbi lucruri, sa faci rocade? Nu vrei sa fi unul dintre cei cu titulatura de "cetatean de onoare"? Care chiar daca pentru al tau popor nu are valoarea mai mare decat o guma Turbo cu scame din buzunar, pentru ceilalti terristi esti un om care merita mentionat peste ani si ani? Poate un om care ridica nota Romaniei de la 1.5 la... 1.5(..)01?
Asta e mandrie de roman, asta e situatia noastra speciala. Romania imi ofera o baza stricata si pornesc de pe minus. Tocmai de asta imi doresc sa ajung cat mai pe plus. Dar tu?

duminică, 30 noiembrie 2008

36,2% frustrare, 30,3% multumire, 21,4% nervi, 6,7% indiferenta, 3,3% ironie, etc..

Provizorii sau nu, rezultatele la exit-poll au adus doar jumatate de kil de bucurie. Nu sunt partizan(a). Nu tin cu nicicare caci stiu prea putin sa pot judeca corect. Insa nu pot sa stau nepasatoare intr-o zi ca asta. Sau la finalul ei! Mi se pare o tradare ca-ntre vecini de bloc. Trimite-i pe colegii de basica a lu' Gicu in parc ca noi sa ne intrecem cu el si sa-l luam. Pe model trimite PeNeLeule majoritatea electoratului in weekend prelungit ca omu' cu capu pe umeri sa ia o pauza si sa nu fie acasa in ziua alegerilor. Apoi lasa-l pe Geoana-pe-geoana sa convinga bine de tot moldavii si lasa-i sa actioneze. Rezultat: PSD+PC, pe langa un electoral marit prin aducerea pc-istilor mai are parte si de omul de la sat + pensioar care n-are ce face. Iar PD-L-ul este tras in teapa de sora dreptace, PNL.
Nu-mi pasa daca am sau n-am dreptate. Sunt suparata si-mi iau vacanta de amagire. 2 zile.

Ops, am facut-o iar!


M-am prezentat la vot. Dis-de-dimineata, deodata cu pensionarii. Simteam undeva in mine ca votul la ora 9 e mai bun decat cel de la 19:00! Desi RTV m-a anuntat la 11:30 ca n-am facut bine. Timisul ma face iar de ras. Timisul nu reuseste niciodata sa se ridice la nivelul meu. 3,20%??!! E consternant cum aseara la meci au fost mai multi oameni decat s-au prezentat pana la momentul asta, la vot. E scandalos cum un oras plin de pretentii, mustind a civilizatie, neglijiaza valoarea centrala a democratiei. Ce faceti, timisorenii mei? Nu va fierbe sangele de banateni in vine, stiind ca lasati pe altii sa decida pentru voi? Nu va e strapunsa mandria cand ni se tot pune eticheta de "codasi"?

vineri, 28 noiembrie 2008

Anton... Anton


Hectic week. Nu prea mai am ce spune. Oboseala isi arata cearcanele.
Dar ... Am gasit azi ceva. Destul de funny, zic eu. Mergeam cu mama la farmacie si pe drum, am fost atacata de un pliant intre ochi. Un tanar suflet impartea Antoni-Antoni. Mi-e casa plina de ei. Acusi ne punem si curatam cartofii in pliantele lui. Oricum, PNL-ul n-are nicio sansa in familia de la apartamentul 5. Revenind, iau brosura si-mi continui drumul. In nu mai mult de 5 minute ajungem la farmacie si ma asez langa coada si ma distrez de toate pliantele atarnate. Si-l vad intre ele pe Anton Anton, iar! Intr-o versiune mai animata. Acelasi zambet. Ochelari. Ochii albastri. Are chiar si cravata. Is it just me or Ministrul Educatiei seamana cu Doktor Mom, mascota remediilor din plante?

duminică, 23 noiembrie 2008


Duminica dimineata. Trag jaluzele. Suspin. Inca nu a nins. 

Duminica la pranz. Stau la birou. Tot ridic privirea si mi se pare ca ninge. Ma supar si trag perdeaua ca sa vad mai bine. Nu ninge. 

Duminica, la o ora dupa pranz. Se aduna norii. Parca s-ar da gogosi pe gratis in mijlocul vazduhului. Scot varful nasului pe geam si prizez ger. 

Tot duminica, ceva mai incolo. Ma doare capul de la plictiseala. Realitatea TV nu conteneste cu transmisiuni din mijlocul zapezii. Cineva acolo sus mi-a pus gand rau pe ziua de azi. 

Pana cand... Ora 5 a sosit si mi-am pus sosonii in picioare si-am iesit afara. Nu a durat mai mult de 1 intreg minut si am fost atacata. De micute chestii albe ce-mi puneau in pericol fosele nazale si globuletele (ca sa fiu in ton) oculare. Si ma napadea vantul si plansul in acelasi timp. Si visam. V-am asteptat atat de mult sa veniti, fulgi de cereale albe. Va ofer tot orasul meu ca sa va simtiti comozi. Bun venit, inceput de iarna!

Cand apa si lumina se jucau..


Asear', in Libertatii.

vineri, 21 noiembrie 2008

Cu ocazia a "mai 9 zile de Tariceanu"

O poezie dedicata tuturor celor care ne provoaca mancarimi pe limba, nevralgii, unghii roase si cheaguri de flegma.

http://www.youtube.com/watch?v=zCN8yPF0V6w

miercuri, 19 noiembrie 2008

Se cauta nume..


Au vrut sau nu au vrut, astazi, grupele 2, 3 si 4 de la Jurna the second au facut cunostiinta cu noul operator. Ceea ce inseamna ca inca nu si-a primit nume ori porecla. Cine vrea sa isi dea cu parerea asupra celui care ne-a privit facand mai mult sau mai putin praf "revistele presei"?

Incep eu! Are fata de un regular Jim, cu o freza de un regular Jim dis-de-dimineata. Care da mai mult?

marți, 18 noiembrie 2008

Bataie pe Hagi


Stiati sau nu? Sau si-au batut gazetistii gura degeaba? Ma indoiesc dat fiind raportul de la ora 12. Niciun singur ziar cu DVD ramas in zona Soarelui. Nici cat am cuprins eu din Complex. "Ne pare rau.", "S-au terminat de mult!", "Eu am primit foarte putine" (??!!), "La ora asta se vine, domnisoara?", etc.
Vin si eu la cat pot. Mi-a fost lene sa ies de dimineata din casa. Si ma si bazam pe teoria cu "popor zgarcit" si nu credeam ca suntem in stare sa dam 10 lei pe un DVD cu momentele de pus pe piedestal ale lui Hagi. Asa ca am ramas cu buza umflata. Ba chiar la unul dintre chioscuri, o gagica mi-a luat ultima bucata de sub nas. S-a urcat apoi in acelasi troleibuz cu mine. Tanjeam cu pupilele dilatate la plasticul ce pastra peste 60 de minute de atractie vizuala pentru picioare magice. Ale geniului, cel pe care il iubesc pana si dinamovistii. Daca intelegeti ce vreau sa spun.
In alta ordine de idei, "hagismele" nu si-au perdut farmecul. Si vreau sa sper ca macar 51% dintre cei care au cumparat Gazeta azi, au pe la 20 de ani. Ba chiar sub.
PS. Pentru cei ingrijorati in privinta videotecii mele, am reusit sa mi se opreasca un DVD. Cald, din miezul evenimentelor. Ii multumesc bucuresteanului meu!

luni, 17 noiembrie 2008

10 minute de amuzament


Sunt convinsa ca Internetul nu le are pe toate. Pe Internet nu poti gasi chiar orice, dar aproape orice.. Fie! Nu vreau sa-l discreditez total pe prietenul meu cotidian. Si cum am depasit perioada cu 3 filme pe zi, am trecut la bucurii pasagere. Micute si dragute. 

Searching... Searching...

Dang, baby! Am gasit un site frumusel. Si ma gandesc sa-l imprasti si in History al celor interesati.

www.yearbookyourself.com ! Pentru cel care il stiu, shoo de-aici! Iar pentru restu', poftiti si click-uiti. Iti trebuie doar o poza de pus la sacrificiu si vreo 5-10 minute. Si poti sari in yearbook-ul din 1958, '63, '77, etc! Sa ma vad cu tot felul de coafuri, ba chiar blonda, creata, buclata.. A meritat!

Si ca sa intaresc curiozitatea... Uite si una din poze! Laugh yourself out! :P 

duminică, 16 noiembrie 2008

Indiscretie

vineri, 14 noiembrie 2008

De la Buza adunate

"Mediile care se pretind posesoare de sange albastru intelectual cred ca gazetarul de sport poate doar atat, sa numere cornere. Si sa spuna in limba de lemn ca oaspetii au fost mai buni dupa pauza sau ca gazdele si-au dorit mai mult victoria.

In 2007, ziaristul de sport nu mai e un tip limitat si n-ar fi trebuit sa fie nici in urma cu 40-50 de ani. Dincolo de arena sau chiar intre zidurile ei se intampla felii de viata. Sportul isi trimite bratele spre patru zari. Atinge politica, tangenteaza societatea; uneori, trece foarte aproape de arta. In cele mai multe cazuri, isi da mana cu emotia.

A scrie despre sport nu inseamna doar sa-l intelegi, ci sa vezi si incotro duce. Cu cine se amesteca, de cine isi bate joc, pe cine innobileaza. Uneori, arenele ofera pilde profunde; alteori, provoaca doar scarba. Cel ce vrea sa arate altora despre ce e vorba trebuie sa vada mai mult decat sport. Sa aiba habar de istorie, sa stie ceva geografie, sa miroase politica, sa priceapa miezul psihologic al unor intamplari. Inseamna toate acestea mai mult decat o marime fizica numita "raport de cornere", in baza acestui fapt jurnalistul de sport fiind socotit frivol, limitat, semidoct?"

joi, 13 noiembrie 2008

Ciocolata la puterea a n-a!


De vreo 10 luni sunt cotidianmente bombardata cu comunicate de presa. Doar mi-am facut-o cu mana mea. Si-au trecut evenimentele pe sub ochii mei, inghesuite in Spam, zi dupa zi. Si n-a fost data sa nu deschid entuziasmata un mail cu titlul delicios si sa raman cu saliva-n gand si la coltul gurii.. Targ de hand-madeuri. Spectacol pentru studenti. Degustare de sarmalute. Dansuri. Si multe altele, care mai bine alese, mai culturale, mai gustoase, mai ispititoare. Imi ziceam :"Haaa, sambata stiu unde merg!". Pana cand se indura PiNetu' si imi incarca pagina si infruntam o noua dezamagire. Bucuresti, 2-4 august, Bucuresti, Teatrul Bulandra, Bucuresti - Sala Dales.
Mi s-a intamplat iar. Acum doua zile. "Targul de cafea si ciocolata 14-16 noiembrie 2008..." si se completa cu "la World Trade Center Bucuresti, Sala Plaza". Cafea? Ciocolata? Cafea si ciocolata? Cafea si ciocolata in acelasi loc? Am oftat printre injuraturi pana am realizat ca pot macar sa vorbesc de el.
Ciocolata belgiana, fantani de cioco, biscuiti si napolitane cu ciocolata, lichioruri de arome cu ciocolata, in orice forma - ciocolata. Si ca sa-mi faca si mai mult in ciuda, intrarea e libera. Si poti degusta. Ma si vad infingand degetu. Poftind la mai multe pana mi se face rau dar zambind ca un copil prost.
Poftim o bucata din comunicat care starneste imaginatia papilelor si invidia stomacului.
"Veti redescoperi cele mai rafinate specialitati de ciocolata printre care cu orez, fara zahar, cu ardei iute, antistress, de slabit, energizanta, relaxanta, de pepermint, stropita cu polen, cu cacao iute, invelită in foi de tutun, cu umpluturi de cafea, nuga, alune, zahar ars, fructe, frisca, migdale, martipan, praline belgiene."
Tuturor care vor fi acolo in weekend, le urez... Momente de ciocolata!

marți, 11 noiembrie 2008

001101000111


Sunt satula de mecanisme, aparate, electronici. Din cauza lor sunt eu sedentara.

- avem benzi de mers si peste cativa ani om circula ca The Jetsons

- pe acelasi model, nu ne folosim nici fesierii caci avem si scari rulante

- s-a pierdut farmecul zilei de salar caci apasam pe cateva butoane si avem banutii in mana

- avem tastatura pe post de limba care ne ajuta sa tinem legatura cu cei dragi

- nici macar mancatul nu-l mai stapanim, se ocupa microundele de papa!

- pe net vindem, cumparam, stingem doruri, ne facem jurnale..

- nu mai scoatem degetu pe geam sa vedem cum e vreme ci dam doi clici pe weather pulse

- nu mai ne intrebam mama cum sa ne crestem copii ci apelam la forumuri

Sunt prea multe. E o nostalgie pentru ce-a fost. Pentru ce erau oamenii fara astea toate. Pentru omenie si prietenie. Poate regres tehnologic dar totusi progres uman. 

Apropos de "cati metri are bara de care se leaga MAGARII la caruta"...

Ecuatia 1

Omul = mancat + dormit + munca + dsitractie
Magar = mancat + dormit

Atunci:
Omul = magar + munca + distractie

Deci:
Omul - distractie = magar + munca

In alte cuvinte:
Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca


Ecuatia 2

Barbat = mancat + dormit + castig bani
Magar = mancat + dormit

Atunci
Barbat = Magar + castig bani

Deci
Barbat - castig bani = Magar

In alte cuvinte:
Barbatul care nu castiga bani = Magar


Ecuatia 3

Femeia = mancat + dormit + cheltuiala
Magarul = mancat + dormit

Atunci
Femeia = Magar + cheltuiala

Deci
Femeia - cheltuiala = Magar

In alte cuvinte
Femeia care nu cheltuie = Magar


Daca includem ecuatia 2 in ecuatia 3:

Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie

Deci
Barbatul castiga femeia pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar

Postulatul 1

Si, Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar

Postulatul 2

Deci avem:
Barbat + Femeie = Magar + castig bani + Magar + cheltuiala

Atunci din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:

Barbatul + Femeia = 2 Magari care traiesc fericiti impreuna!


:-)


QED!!!!!

duminică, 9 noiembrie 2008

Pentru ca...


N-au mijloc.
E titular Magera.
Mereu asteapta Dinamo cu "surle si trambite".
I-a arbitrat un aradean.
N-a fost eliminat Izvoranu.
La 0-2 au incetat sa mai spere.
La 0-2 aveau 5 fundasi care se plimbau.
La 0-2 le plecau fanii.
Radeau de Cristea si el le-a pus capac.
Radeau de Torje si el a fost cel care-a ras la urma. Mai bine.
S-au crezut "Arhangel".
Au scandat "cine fura? dinamo! si ce le facem? ii futem in gura!".
S-au grabit.

luni, 3 noiembrie 2008

My catchy song de noiembrie...

Kelly Family - Every baby. Atat.

duminică, 2 noiembrie 2008

Cat de exact e imprecisul...

N-am vazut derby-ul. Mama masii? Nu cred sa fi pierdut ceva. Desi mi-am ros unghiile la nunta de la 21:00 pana la 22:45. Plus, minus cateva minute. Daca a fost musai sa "onorez cu prezenta cea mai fericita zi din viata" celor doi, atunci a fost cu placere. In alte conditii, vineri noapte ma suiam in R695 si-mi frecam tenesii toata sambata prin Dorobanti.
A inceput totusi si ziua de azi dupa cea de ieri. Si nu am avut timp sa-mi bag nasul in oala mediatica de specialitate. Asa ca imi pun globul de sticla pe birou, in fata monitorului si imi frec palmele uscate. Sa vedem... Dinamo-Steaua. Stadionul trebuie sa fi fost plin. Inghesuieli la intrarea in stadion, pirotehnice pe stadion mai mult ca sigur. Dupa o saptamana plina de "Vezi aici 11-le probabil al Stelei"/"Click aici sa vezi ce echipa arunca Rednic in lupta!", mesajul ce l-am primit de la prietenul meu la 21:09 nu a fost o surpriza. "Gol Kapetanos, min 8. Sa nu fi prea suparata... e abia minutul 9..." Bun. 1-0 deci? Penalty n-am auzit sa fi fost. Lovitura libera, poate. Sa o fi batut Radoi, za inchizator, si sa i-o fi pus pe gheata direct. Nu stiu, nu bag mana in foc ca au construit. Poate Nicolita intr-un sprint de-al lui tip atlet si nu fotbalist. Oricum, asta e famercul ghicitului. Un alt mesaj m-a anuntat ca Danciu a fost scos. Banuiesc ca stia nea' Mircea de ce. O fi obosit. O fi fost lipsit de inspiratie. Pe cine sa fi bagat? Marius Niculae era titular. Bratu e off. Miranda sau Ze Kalanga. Si telefonul s-a oprit. Pana pe la 22:40. Scurt: "1-1!" A fost cam succint. Noroc ca unchiu' Tavi a primit si el mesaj si-a zis in gura mare: "1-1, a egalat Cristea." Eu.. "mhm, Andrei Cristea. Bravo lui! Iar da bine in fata lu Borcea. Iar da el gol Stelei!" Si-atat. Ce s-o mai fi intamplat? Probabil un meci slab. Am urmarit ultimele meciuri ale celor doua. Si cincila si 1-0 cu Otelu. Urate si plictisitoare. Probabil asa s-a desfasurat si eternul. Cu putin mai multa verva. Inutila. Aceleasi injuraturi. Probabil batai in tribune.
N-am vazut derby-ul. Mama masii? Nu.
Ma pun sa citesc. Promit ca nu fac schimbari, oricat de urat am ratat.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

pe locuri, fiti gata... cine ia panou' din dreapta???

Joi noaptea. Intr-un spirit animalic, astepand ora 12. Tineri partizani. Rosu, portocaliu, galben stropit cu albastru. Da, s-a dat startul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Nu, nu i-am vazut pe viu. Dar i-am urmarit pe viul televizorului cum isi rupeau fasurile, ca sa-mi citez un prieten. Au asteptat pistolul sa se destupe si-au smucit-o catre panourile pregatite special pentru afisele electorale. Cum? Nu le-au ajuns? Sa fie proportia de 6.5 parlamentari pe un singur loc? Sau sa fie un rand intreg cu acelasi candidat PD-L? Mai frumosii lu' tata, dar asa v-au invatat cei mari in sediu stramt de pe strada FC Ripensia? Fara suparare, nu am nimic cu partidul lui Boc.
Astept in continuare sa vad pe unde si in ce forma vor mai aparea afise. Sper doar sa pot intra linistita intr-un Toi Toi(ceea ce nu se va intampla dar par example...) si sa nu-i vad mecla sfeclita a lui ... Coifan? Numai bine caci domnia sa candideaza in colegiul uninominal ce-mi revine.

vineri, 31 octombrie 2008

Timisoara, esti pregatita pentru Realitatea TV?


Gata. A luat sfarsit asteptarea. 31 octombrie a sosit. Am cam stat la coada, dupa Cluj, Brasov, Tg Mures ori Sibiu, dar multi baga mana in foc ca a meritat. Bag si eu! Asa ca, jurnalisti, de la mic la mare, azi e zi de mare sabatoare. Ni se promite o echipa de Hollywood in ale jurnalisticii cu nume precum Bujor Popa si echipa sa formata din reporterii Raluca Pantea, Raluca Culcea, Andreea Haiduc, Flavius Militaru. Printre cei din fata camerei ii avem pe Iulia Pop si Adriana Rusu si bineinteles, Adrian Marcu.
Nu stiu altora cum le suna, dar eu cand ma gandesc la prima emisie de la ora 16:00 de azi... brrr, ma trec fiori. Ma bucur ca sunt un om cu interes in jurnalistica la ora actuala, sa prind un astfel de moment si sa reusesc sa ma bucur pentru presa din Romania in calitate de ... o infima parte din ea.

marți, 28 octombrie 2008

Alexa, intre extremele omeniei si ale fotbalului

O zi si 14 ore. Atat a trecut de cand Dan Alexa si-a pierdut un prieten. Un anume oltean, Trica. In urma cu o seara, pe durata partidei dintre Timisoara si CFR Cluj, o minge de piele a lovit o poarta de fier. Conditii? Jucator ceferist cazut. Mijloace? Un Alexa nervos sutand spre poarta, sfidand legile nescrise ale fotbalului. Rezultate? Un branci, ici-colo, doua galbene si un obraz impuns cu degetul.
Toate astea pentru ca la final, inculpatul sa declare ca niciodata nu a fost fair-play.
Sentinta finala 1: Alexa nu este un jucator exemplar. Pentru el, toate cele invatate despre acest sport, pornind din curtea scolii si pana pe stadionul lui Partizan, nu conteaza.
Sentinta finala 2: Merita o strangere ferma de mana. Franchetea sa este una de respectat. Intre declaratii cordiale si meschinarii cotidiene, Alexa isi da arama pe fata si se si bucura de asta.

luni, 27 octombrie 2008

Jurnalul unui copil nenascut

Cu nerusinare, va transcriu brosura Asociatiei Pro Vita pentru nascuti si nenascuti.

Ghilimele

Saptamana 1: 5 octombrie
Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.
Saptamana 2: 19 octombrie
Unii sustin ca eu nu sunt inca o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firmitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.
Saptamana 3: 23 octombrie
Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai tarziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.
Saptamana 4: 25 octombrie
Azi a inceput sa-mi bata inima de una singura. De acum incolo, ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni. Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea, voi muri.
Saptamana 5: 2 noiembrie
Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.
Saptamana 6: 12 noiembrie
La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mangaia parul mamei.
Saptamana 7: 20 noiembrie
Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fii! Esti fericita, mami?
Saptamana 8: 25 noiembrie
Mami si tati probabil se gandesc ce nume sa imi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Teodora.
Saptamana 9: 10 decembrie
Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?
Saptamana 10: 13 decembrie
Acum aproape vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?
Saptamana 11: 24 decembrie
Oare, mami aude ticaitul inimii mele? nii copii vin pe lume putini bolnavi. Inima mea insa este puternica si sanatoasa. Bate intr-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa!
Saptamana 12: 28 decembrie
Astazi, mama mea m-a ucis.

Ghilimele.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Laura = Computer Geek


Am incercat in mintea mea, adesea, sa fac brainstorminguri. Eu si vreo 10 neuroni. Una dintre temele preferate a fost "electric power off in toata lumea". Si-am ajuns din "nu teveu" la "nu prajitor de paine" la "nu siguranta" la "aproximativ apocalipsa". Am exagerat si-am si omis chestii. Dar a fost brainstormingu' meu si-am facut ce vroiam din el! Acum, in prezentul sambata, 18 octombrie, orele 1 pm, ma confrunt cu un brainstormig obligatoriu. Din motive tehnice, raman fara calculator cateva zile.
Si uite cu ce I came up with:
- nu ikariam!
- nu oth!
- nu pastila zilnica de blog!
- nu gsp!
- nu vintage clothes, nu hand made bijous!
- nu mistouri cu blonda!
- pauza la descarcat zilnic cate un album din.. na, nu va zic ce!
- nu flickr.
- nu banateanu'.
- nu, nu, nuuuuuu!

Am I or am I not a computer geek???

Din ciclul "nunta, botez..."

Nu mi s-a intamplat des. Dar are sa mi se repete in urmatorii ani. Cunoscutii incep sa mi se casatoreasca si sa se reproduca. Si insista in a ma chema sa impart cu ei momentul. Ma rog, nu cred ca mai conteaza in zilele noastre sa fii cu sufletul alaturi de ei. Acum se prefera portmoneul, cecul, aurul si vestimentatia. Subsemnata uraste tot procedeul. Banii nu-mi place sa mi-i dau. Haine n-am si nu-mi place ca trebuie sa scot iar rochia de la banchet din nailon. Coafura? Daca ma pieptan de doua ori pe saptamana e bine! (a nu se confunda cu spalatul, ingrijitul, etc!) Tocuri?? De ce, mama? Tot nu inteleg. Daca la jumatatea petrecerii toti se descalta, de ce nu pot merge direct cu tenesii? Fotografiile! Nu, nu, nu! Eu sunt omul care le face, nu care apare in ele! Cele 3 minute de discutie cu fiecare invitat in parte sunt un chin. Da, pentru cei sarbatoriti poate fi un chin dulce caci toti te admira si exerseaza pe tine pupincurismul. Dar pentru cei de cealalta parte a mesei doare. Trebuie sa-ti repeti urarile din timp si sa nu se repete cu ale celor de dinainte. Trebuie sa iti rezervi un dans pentru mai tarziu, o ciocneala rapida de pahare si un "Ce frumos v-a iesit evenimentul!". Un alt punct de tortura sunt cei cu care imparti masa. Niciodata nu vor fi destule locuri sa te aseze cu toti vecinii, colegii, prietenii sau destui vecini, colegi sau prieteni care sa stea cu tine. Fie va trebui sa razi in pumn, dupa servetel sau prin sms cu cei dragi, fie va trebui sa bati campiile pe subiectele mondene gen Raduleasca si Dani.
Totusi, pentru gurmanzi si excentrici, meniul poate sa-si ia revansa pentru restul serii. Nu am alte interese. Stomacul meu reprezinta o prioritate si mereu am avut grija sa nu-i lipseasca nimic.
Pe scurt, sa o spunem ca-n popor... Tineti-mi pumnii pentru diseara! Si peste doua saptamani! Si peste...

vineri, 17 octombrie 2008

Pentru tine..


Pentru tine caci nu termini de iubit. Pentru tine caci nu uiti nimic din toate. Pentru tine caci ma porti in gand mai mult decat ma port eu insami. Pentru tine caci rezisti. Pentru tine caci persisti. Pentru tine caci nu te sfiesti sa ma corectezi. Pentru tine pentru ca esti pentru mine. Pentru tine pentru ca respecti cat e de respectat. Pentru tine caci crezi. Pentru tine caci astepti. Pentru tine caci stii sa valorezi cat e de valorat si nu detesti ce e de detestat. Pentru tine caci mai si gresesti si imi dovedesti ca ai si-o parte umana. Pentru tine pentru toate noptiile tarzii. Pentru tine pentru stradania ta. Pentru tine ca esti cald si rabdator. Pentru tine caci nu ai vicii nesanatoase. Pentru tine caci ai nevoie sa fi mangaiat. Pentru tine caci imbratisezi puternic. Pentru tine caci sari si in groapa cu mine, dar cu o coarda de bungee, ca inoti cu mine tot oceanul, dar cu un colac, ca bei cu mine Cola toata ziua desi iubesti apa. Pentru tine caci te lipsesti si imi dai mie. Pentru tine caci imi arati bucuria pura. Pe fata ta! Pentru tine, totul! Pentru tine caci iubesti si tot pentru tine, caci te iubesc!

joi, 16 octombrie 2008

Verde pentru biciclete.





Vrem mai putina poluare. Vrem lumea pe biciclete. Dar vreunu' dintre voi a si incercat sa o faca? Toti stim mecanismul dar careva il practica?
Nu-i nimic. Va oblig eu. Va provoc obligat. Ceva gen "optional obligatoriu".
Va provoc sa va scoateti din beciuri, boxe, dulapuri, balcoane, garaje, etc. BICICLETELE. Da, da, alea care sunt actionate manual. Nu, nu au cutie de viteze. In cel mai bun caz, schimbator de viteze. Stergeti-o usor de praf, pupati-o delicios ca pe vremurile vechi si veniti cu ea sub brat (sau calare pe!) la stadion. Va astept pe toti, pe 25 octombrie 2008, cu mic, cu mare, cu togla mica, cu togla mare, sa parcurgem pedaland un traseu de 9 kilometri prin oras. Pe piste ori pe strada.
Eu vorbesc ca voluntar al ECO CLUB Timisoara si vreau un oras mai aerisit, dar oricare suflet dornic de o zi frumoasa, o experienta linistitoare pentru eco-gandire si putina pedalare e asteptat!

marți, 14 octombrie 2008

O jumatate de "Picatura de putere"


Va inaintez o lectie de viata mai mult sau mai putin profesionista publicata in "Picatura de putere" a lui Robert Greene. Sunt cativa pumni plini de legi care pentru zece minute mi-au dat impresia ca pot face orice atata timp cat am tupeu. Insa nu s-a prea potrivit cu atitudinea mea. Poate pentru altii vor fi de ajutor. Hope you enjoy it!
Ghilimele
- Nu va eclipsati niciodata seful! Daca-i faceti pe conducatorii vostri sa para mai inteligenti decat sunt, veti atinge culmile puterii.
- Nu va incredeti niciodata prea mult in prieteni, invatati cum sa-i folositi pe adversari! Daca nu aveti dusmani, gasiti o cale sa vi-i faceti.
- Ascundeti-va intentiile! Tineti-i pe oameni dezorientati, in bezna, nedezvaluind niciodata scopul din spatele actiunilor voastre.
- Atat de multe depind de reputatie, paziti-o cu pretul vietii! Invatati sa va nimiciti adversarii, stirbindu-le lor reputatia.
- Atrageti atentia cu orice pret! Ce nu se vede, nu conteaza.
- Faceti-i pe ceilalti sa lucreze pentru voi, dar asumati-va intotdeauna meritele in locul lor! Nu faceti niciodata ceea ce pot face altii pentru voi.
- Faceti-i pe ceilalti sa vina la voi, la nevoie recurgeti la ispite! Ademeniti-i cu castiguri fabuloase, apoi atacati.
- Evitati-i pe nefericiti si ghinionisti! Asociati-va, in schimb, cu cei fericiti si norocosi.
- Invatati sa-i tineti pe oameni dependenti de voi. Nu-i invatati niciodata atat de mult incat sa se poata descurca si singuri.
- Cand cereti ajutor, adresati-va interesului oamenilor, niciodata milei sau recunostintei lor!
- Aratati ca un prieten, lucrati ca un spion! Puneti intrebari indirecte pentru a-i determina pe oameni sa-si dezvaluie slabiciunile si intentiile.
- Zdrobiti-va adversarul in intregime! Pierdeti mai mult daca faceti lucrurile pe jumatate. Adversarul se va reface si va cauta sa se razbune.
- Terorizati-i pe ceilalti printr-un aer de imprevizibilitate.
- Nu claditi fortarete in jurul vostru, izolarea e periculoasa. Multimea poate deveni o pavaza impotriva adversarilor.
- Cunoasteti-i pe cei cu care aveti de-a face, nu jigniti persoana nepotrivita.
- Nu va creati obligatii fata de nimeni. Daca va pastrati independenta, puteti sa-i stapaniti pe ceilalti, folosindu-i pe unii impotriva altora si facandu-i pe toti sa va urmeze.
- Faceti pe fraierul ca sa prindeti un fraier!
- Faceti uz de metoda capitularii: transformati-va slabiciunile in putere! Capitularea va acorda un ragaz in care va puteti reface fortele.
- Jucati rolul curteanului perfect! Curteanul stapaneste la perfectie arta actelor indirecte.
- Pastrati-va mainile curate! Straduiti-va sa fiti un model de amabilitate si eficienta. Faceti-i pe ceilalti sa fie tapi ispasitori in locul vostru.
- Atacati o actiune cu curaj! Toata lumea admira curajul, nimeni nu-l slaveste pe timid.
- Planuiti totul pana la capat! Dirijati-va soarta cu subtilitate si, gandind in perspectiva, ajutati-o sa va formuleze viitorul.
- Creati impresia ca tot ceea ce faceti nu necesita efort!
- Descoperiti la fiecare de unde puteti strange surubul! De obicei e vorba de nesiguranta, de nevoi ori sentimente sau, posibil, de o mica placere secreta.
- Adoptati un stil regal: comportati-va ca un rege ca sa fiti tratat ca un rege! Asa veti parea sortit sa purtati coroana.
- Stapaniti arta momentului! Invatati sa stati deoparte cata vreme momentul nu este oportun si sa loviti in forta cand soseste clipa.
- Ganditi cum va place, dar purtati-va ca toti ceilalti. Daca va desfasurati mergand impotriva timpurilor, oamenii vor crede ca nu doriti decat sa atrageti atentia si ca, de fapt, ii tratati de sus.
- Tulburati apele ca sa prindeti pestele!
- Dispretuiti pranzul oferit gratis! Orice este oferit gratis poate fi periculos - de obicei ascunde fie un siretlic, fie o obligatie camuflata.
- Loviti pastorul ca sa imprastiati turma!
- Actionati asupra inimilor si mintilor celorlalti! Imblanziti-l pe cel care vi se opune, actionand asupra emotiilor lui, folosind lucrurile la care tine si lucrurile de care se teme.
- Predicati nevoia de schimbare dar nu schimbati prea mult deodata!
- Nu mergeti dincolo de tinta! In victorie, invatati cand sa va opriti.
Am inchis gilimelele.

Din 13 in 14

Ieri. Dupa 10:00, pentru ca era o zi lenesa. Ridicam jaluzelele si ma napadea soarele drept in frunte incat ma durea si ceafa. Azi. Putin mai devreme, pentru ca urmeaza o zi lunga. Trag iar jaluzelele si nu se intampla nimic. De ce? S-a vestejit totul intr-o zi. Gardul viu a prins o culoare de mustar statut. Iar frunzele nu contenesc sa cada. Parca ar sta cineva sus cu un sac plin si-ar arunca cate doua-trei deodata iar la terminarea sacului, ar veni un pitic mic si spornic cu un altul, plin. Lumea si-a schimbat si ea nuanta. A fetei, a hainelor, a sufletului. Toti pasesc incruntati dupa fermoare strans inchise. Muzicalitatea e si ea specifica. Nu se mai aud rasete ci doar tuse seci si harcaituri din gat. Ici, colo, cate un scuipat pitit dupa tufisuri, stalpuri sau masini. Ba ochii chiar stralucesc a boala, a oboseala. Cu atatea greutati inghesuite in gluga, apasand plumbic deasupra gatului, pasim cu totii catre rutina de octombrie. Urmeaza, in mod cert, o zi lunga.

luni, 13 octombrie 2008

Pastila zilnica "Blogosfezic"

Cand n-ai multe de zis, asculti. Sau citesti. E precum afirma Robert Turcescu. "E suficienta o privire mai atenta in oglinda pentru a vedea, o data in plus, ca ne-au fost date doua urechi si doar o singura gura. Un semn divin ca ar trebui sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin." Iar ca o persoana cu interese in "mijloacele mass media" (asa-i, Huidu?) trebuie sa-mi administrez medicamentul zilnic. Desi risc sa ma pierd in atemporalitatea evenimentelor, ma dedic mai mult ingurgitatului de bloguri. Am incredere in acest media futuristic si stiu ca al sau ii este viitorul. Pe cand oamenii vor deveni atat de mecanici incat isi vor comanda pe net pana si hartia igienica sau se vor matrimonia online.
Si imi place sa ma intind de la politicieni care isi updateaza postarile ramase in pana de la ultima campanie electorala la Gigi Becali (intentionat nu l-am inclus!), de la oameni de televiziune dar nu oameni de presa la profesori care merita inzecit dreptul la opinie si chiar colegi. E lumea mea de cunostinte, e o fituicareala de prima clasa constituita din culegeri de texte, alese pe spranceana. Cea dreapta.

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Iubirea-n octombrie

Simt o placere masochista cand sufar din cauza dramelor celorlalti. De cele personale nu ma ating. Mi-e frica. Le las sa se adune si o sa clachez cu ele cu tot candva.
Insa acum sunt doar o fetita blonda care sufera. O fetita care se gandeste la soarta ei si nu intelege. "Cu ce am gresit atat de grav? Pentru mine este iubire? Cand doar iubire vreau.."
Baietelul care o placea nu stie cat o place, cand o place.. Iar fetitei ii sangereaza si ochii de tristete. Doar in dragoste simte ca are dreptul sa ceara absolutul. Si totusi asteapta ca absolutul sa se compuna din ici si colo, din ramasite mici si dulci. Si isi sacrifica idealul in fata sortii. Isi zice ca nu e de ea, ca e prea mica sa poata cere asa ceva. Cand in privirea ei se citeste insasi dragostea.
E prea mult si pentru mine. Imi trag manecile peste maini, ma asez pe betonul umed si imi rod unghiile. Si simt ca nu e placere. E durere fata conditia umana de iubitor de iubire. Si raman acolo stupefiata pana suna telefonu' si ma cheama mama acasa.

joi, 21 august 2008

Povestea betisorului de ureche folosit

Betisorul de ureche parea folosit de cateva zile. Poate patru. Dar nu ii pasa. Era si putin indoit pe la trei sfert de capatul cu mai multa vata. Dar se simtea bine in plasticul lui. Si hoinarea pe strazi, lipindu-se de fiecare pantof care avea suficienta adeziune. Adica noroi sau guma de mestecat la mana a doua. Sau piciorul al doilea, fie. Era putin ametit inca. Taxa de prima inmatriculare nu i-a fost de niciun ajutor. Se impregna tot mai mult cu noxe si nu ingurgita povesti. Lumea era prea sus. Bascheti, tocuri, cizme si pantofiori. Ii placea pielea insa nu a gasit decat o singura pereche autentica. Ii placea sa se agate de tocuri ascutite si inalte care il ridicau si il lasau sa respire. Parca atarna de-o bara de striptease. Si astfel a ajuns in cele patru zile din Mircea cel Batran pana la Turist. Langa birtul cu jabloanele portocalii. Si l-am vazut. Si i-am filmat cinematic ultimul drum. Un Renault Clio l-a presat intre crestaturile de pe pneu. Si ca dovada ca avem canalizari valabile, betisorul s-a dus in calatoria lui subpamanteana. Cu coloana rupta pe la vertebra a 11-a si cu extremele imbacsite.
Era un betisor bun!

miercuri, 20 august 2008

Intre M. Branch si K. Voegele



Iubesc muzica. Mai mult decat ma stie lumea. Mai mult decat arat. Inca n-am renuntat la recitalurile din fata oglinzii cu deodorantul in mana. Bineinteles, dimineata cat lumea e plecata la munca sau seara inainte de ora de liniste. Sunt o civila buna. Mai pun si castile dar nu e buna alternativa caci dop la gura nu pun. Nu in baie. Vocea imi suna metalic acolo.
E de la sine inteles ca am avut incercari de potrivire cu voci faimoase si pufoase. Gwen Stefani? Nu. Hilary Duff? Doar pe strofe. Totusi, sa nu fortam nota. Ha! Nota! Clar ca nu ma pricep la fortat nota. Nu doar ca-mi tremura oglinda dar vibratia incepe sa deranjeze si plasticul, lemnul ori .. hartia din camera!
Ca de obicei, am privit mai departe de propria farfurie. Am tintit prea sus si prea blond. Revelatie intr-una din zilele astea! Mi-am gasit pop-rockeritele acustice. Guitar player, de asemenea. Michelle Branch si Kate Voegele. What about that?

"Kindly unspoken
You show your emotion
And silence speaks louder than words
It’s lucky I’m clever
Cause if I didn’t know better
I’d believe only that which I’d heard"
Kate, Kindly unspoken, Don't look away - gotta not miss it!

Inima intr-un cantec. Ulei pe degete alunecand pe corzi. Poate pian. Un breton lung si negru atarnand pe ochii inchisi. Pasionati. Voce adanca. Talent pana in strafunduri. "I do what Simon said to do." Genul de om care se trezeste din somn, compune si se baga inapoi in pat somnambul. Genul de muzica ce l-ai asculta pe fundalul unei scene dintr-un film. In care un prunc se naste, doi fac dragoste pentru prima oara, un bunic moare. Universul in ea!

"Please don't drive
me home tonight
'Cause I don't wanna go
Tuesday morning
In the dark
I was finding out
Who I was"
Asta sunt. Si nu e metoda mai buna de-a te cunoaste decat prin dragoste ori muzica. Soarele rasare pentru noi si pentru ea. Tu si ea ma definiti. Multam, Kate si Michelle for being what you are and for writing my soul out.

vineri, 15 august 2008

China, olimpica la poluat


Podiumuri ocupate de ochi migdalati. Peste 40 de medalii. Pana acum, evident. Propun o proba noua. Ceva in genul Olimpiadei Oamenilor Obisnuiti. Hai sa-i zicem... Olimpiada Tarilor Poluante. Ba Olimpiada Tarilor Poluante care Incearca sa Ascunda Asta prin Artificii de Milioane de Euro. Si mai stiti voi, comunism, incalcarea libertatii presei, persecutii religioase. Sunt absurda, stiu, dar vroiam sa ramana inscrisa in cursa doar China. Caci doar acest stat atinge un punct atat de inalt in cinism. Se pare ca vizitatorilor nu le e permis sa aduca mai mult de o carte religioasa. Sau oamenii de presa nu sunt lasati sa informeze. Cel putin, nu ceea ce vad. Poate pentru ca le si este permis sa vada putin.
Insa e greu de suportat. La 30 de grade la ora 11 seara. De ce mi-e atat de cald? Incalzirea globala. De ce un astfel de fenomen? Din cauza poluarii. Poluam si noi, poluati si voi. Si finlandezi si spanioli, cambodgieni si filipinezi, oameni din Hawaii ori Peru. Dar polueaza si China si asta aduce motivele pentru care mi-e cald la numarul trei. Numarul doi este lampa care sta prea aproape de mine si ma incinge. Dar China polueaza in cantitati mai mari decat toate acele 42 de miliarde de euro platite pentru JO. In monede! Polueaza intr-un hal incat ii mor prematur in jur de 750 000 de cetateni pe ani. Ce mai conteaza? Isi permit, au de unde da atatia.. A poluat apele intrucat 360 de milioane de oameni nu au acces la apa potabila. Pana la un sfert din populatia Terrei, iar isi permit! Polueaza incat la ei cad si ploi acide. Polueaza pana intr-un punct in care doar 1% din populatia sa urbana respira aer curat. O declaram? Cel mai mare poluant al lumii? Sau nu, chiar mi se pare mai important noul terminal de aeroport. Chiar merita 3.8 miliarde de dolari.

joi, 14 august 2008

Jurnal de non-calatorie

Draga jurnalule,
Te anunt ca nu te-am luat cu mine dincolo de granita caci mi-era stramt spatiul din ghiozdanul dintr-a 12-a. Dar m-am gandit la tine cu dor si la ce companie placuta esti tu arar.
Dincolo a fost nou. M-am descurcat de minune in postura de turist. Am purtat fara oprire Sony-ul la gat, cei 12.000 de foriniti in portmoneul albastru si Budapest card-ul in geanta verde. Sunt o sperie-fashion, doar ma stii.
Ca un copil de 10 ani cu Minimax in fata m-am bucurat cand am auzit "Ionapot!". (Eu mai pot!) Mi-au cerut buletinul si-am simtit pentru prima data in viata mea ca e util la ceva. Drumul s-a intins ca o seara lenesa de august si-am pierdut vremea ascultand o snoaba povestindu-si povestea cu happy ending despre viata ei in strainatate.
Ajunsa acolo, am dat nas in nas cu-o gura de metrou ce-mi trezea pofta de Bucuresti. Un taxi m-a furat si m-a dus din Pesta tocmai in Buda. La hotelul ce statea protapit in fata Parlamentului. Iar in reconstructie. Si noaptea s-a derulat in mai romanticul oras decat Parisul, mai nou comercial. Ca Viena, as putea spune.
Am urcat pe deal si-am vizitat Citadella. Privelistea m-a facut sa ma asez caci picioarele nu rezistau la ce vedeau ochii. Am urcat si pe la Castel si-am facut poze in modul sepia. Un pic depasind excursia, cea mai frumoasa experienta a fost, pot spune, la muzeul de martipan. Locul in care amestecul de migdale si zahar prindeau forme si culori tot mai cunoscute. L-am vazut pe Garfield golind frigierul, pe cei 101 dalmatieni uitandu-se la televizor, pe Harry Potter - fulger in frunte - rasfoind in biblioteca carti de magii ieftine si chiar pe Printesa Sisi. Cea cu resedinte prin toata Europa. Un alt punct forte a fost inghetata de scortisoara si lapte de pasare dar nu vreau sa insist pe subiect caci ti se strica hardul de la saliva ta electronica.
In ziua de intors acasa am reusit sa-mi si stric sandalele romane, semn ca am fost o adevarata turista. Si totusi, cand am trecut cu trenul de Curtici si recunosteam meleagurile "mai mult decat romanesti" am simtit ca apartin. Ciudat... Imi da peste nas visurile. Dar asta e alta poveste.

marți, 13 mai 2008

Schhhhhhhhh...


Ma simt batrana. Invechita. Multumita doar cu paine de la brutaria mea preferata. In acest caz, cu atotputernica cafeinizata bautura, Cola-Coca. Si inca nu e cazul.

Deci ramane concluzia ca rar ma mai da ceva pe spate. Rar ma mai las data pe spate. Toate pana a aparut inorogul fermecat! Adica noul juicey-juice de mandarine! M-a cucerit de la prima fasaitura, cand s-a deschis dopul. De la prima gura plina de suc, inclusiv cu partea cand curge pe langa. E suc de mandarine, at least un wannabe si le-a reusit. Cred ca asteptam ceva sa intreaca obositele racoritoare de porto, lamai sau grape de la 10 ani, pe putin! Porto suck! Nu-mi pasa ca-s hranitoare si populare. Baby mandarina merita o sansa sa devina faimoasa la randu-i.

Pentru ca revelatia primavara-vara si all summer long este Schweppes de mandarine! Abia astept sa vad terasele pline de manda! 'cause manda rullez the business!

sâmbătă, 10 mai 2008

Miracolul auzului


De miracole-am auzit abia in Biblie. Altele nici nu le iau in seama. Sunt prea putin adevarate. Sunt contrafacute ca sa fie vandute. Dar, exista un dar! Am fost semi-martora la unul. Printre noi. Digitalizat, televizat, inregistrat. Poate de-asemenea o facatura, insa una reala si intr-adevar touchy. Am fost martora momentului in care o fetita isi capata auzul. O fetita de 11 ani. Fetita care a trait intr-o lume fara ritm, fara muzica, fara sunet, fara ciripeli, fara zgomote de pickammere, fara vocea pitigaiata a mamei cand o cearta, fara sunet de zurgalai si colinde, fara sa auda clopotelul la scoala... Pentru ca asa a vrut Dumnezeu!
Insa aseara, mai mult sau mai putin de dragul publicitatii sau cu scopul de a emotiona publicul, Diana a auzit. A primit doua aparate auditive digitale, valabile pentru 6 luni. O d'soara blondina zambea dragut cameramanului in timp ce ii indesa in urechiusele mici plasticaraiele alea. Ce avea sa urmeze? Fetita era speriata. Nu stia ce-avea sa se intample. Cum o sa fie. Era un miracol, unu de ala cu sculat de par pe maini si scuipatu netrecand de gat! O sala intreaga se uita. Ea, saracuta, era terifiata. Cei din jur au inceput sa-i vorbeasca. Iti poti imagina ce soc? Ce chestii se "aud" in tine, desi nici nu stii cum e ala auzitu! Ce anume spune domnu ala catre mine? Eu nu cunosc cuvintele. Nu le cunosc spuse, nu le cunosc auzite. Era miracolul Dianei si daca se poate, vreau sa urce si simtamantul meu in sufletul Universului. Pentru acea clipa. Pentru ea si pentru auzul ei.

marți, 6 mai 2008

De suflet pentru suflet

N-as fi zis. La cat de conservator e pap, n-as fi zis.
Sa prind eu un derby Dinamo-Steaua altundeva decat la televizor???
Du-te ma si vezi-ti de treaba.

Insa rapidul m-a dus incolo... Am pornit la 22:52 catre Bucuresti si aerul se rarefia. Bataile inimii se incetineau si momentul se misca fix ca Ahile. In competitia cu broasca, ovio!
Dupa foieli si imbranceli cu gagiu pe scaunele tari si cu o singura tetiera laterala, dupa gari imputite si intunecate intre Herculane si Craiova, dupa trezeli pe la 2, 3, 4 sa ne intindem dupa o gura de Schweppes... Am dat de ghena, de gunoaie si-am simtit ca apartin!
Si-am trait-o. 4 filtre de jandarmi, forfote imense, ce Poli-Uta, ma? Jandarmi pe tot Stefan cel Mare, pana dincolo de Dorobanti. Deh, cunosc si eu! Inghesuieli. Coate. Ragaituri si flegme trase pe gat in sus. Steaguri si fulare rosii! Rosii, vere! Rosii!
Mergeam ca un copil mic, tinuta de mana, cascand gura la atatia neni mari suporteri. Mergeam cu degetul in gura si ma intrebam unde puii mei o fi tribuna doi. Tata nu m-a lasat la peluza. Nici n-am mai vrut la peluza. Vroiam sa respir meciul stand jos. Poate mancand seminte. Sau de ce nu sandwichul de acasa? Daca m-ar fi lasat cu el pe stadion...

Dar nimic n-a mai contat. Putin ploaia. Dar s-a stins de la foc. De pe teren si din tribune. De la inimi disperande. De la spectacol. De la dorinte, inghitituri in sec. Injuraturi. Palme aprinse.

A fost un derby, si-a fost al sufletului meu...

marți, 29 aprilie 2008

Cascat pascal


Sarbatorile ma obosesc. Ma si plictisesc. Mai niciodata nu se ridica la nivelul scontat. La banii cheltuiti. La kilele de mancare care ghiftuiesc frigiderul. De sarbatori se lasa cu alergii. Cu burti pline. Cu mese in familie. Cu haine noi, ca deh, romanul a inventat-o si pe asta! Si apoi, dupa ce se lasa cortina, se strang tacamurile si invitatii pleaca, ramanem nostalgici si totusi goi. Nu mi se pare just sa calaresc netu, sa ma uit la filme, sa ies cu prietenii in loc de familie, sa dorm dupa pranz, sa exagerez numarul de oua... I got it! Un weekend la o ferma, fara chestii de bagat in priza, mancat verdeturi. Jocuri pe dupa copaci. Ascuns oua colorate prin gradina, ceva gen Intoarcerea la laguna albastra. Hai totusi, un aparat de muzica care sa ni-l aduca pe Clapton si poate Bon Jovi din '92 si atat.