Intre M. Branch si K. Voegele

Iubesc muzica. Mai mult decat ma stie lumea. Mai mult decat arat. Inca n-am renuntat la recitalurile din fata oglinzii cu deodorantul in mana. Bineinteles, dimineata cat lumea e plecata la munca sau seara inainte de ora de liniste. Sunt o civila buna. Mai pun si castile dar nu e buna alternativa caci dop la gura nu pun. Nu in baie. Vocea imi suna metalic acolo.
E de la sine inteles ca am avut incercari de potrivire cu voci faimoase si pufoase. Gwen Stefani? Nu. Hilary Duff? Doar pe strofe. Totusi, sa nu fortam nota. Ha! Nota! Clar ca nu ma pricep la fortat nota. Nu doar ca-mi tremura oglinda dar vibratia incepe sa deranjeze si plasticul, lemnul ori .. hartia din camera!
Ca de obicei, am privit mai departe de propria farfurie. Am tintit prea sus si prea blond. Revelatie intr-una din zilele astea! Mi-am gasit pop-rockeritele acustice. Guitar player, de asemenea. Michelle Branch si Kate Voegele. What about that?

"Kindly unspoken
You show your emotion
And silence speaks louder than words
It’s lucky I’m clever
Cause if I didn’t know better
I’d believe only that which I’d heard"
Kate, Kindly unspoken, Don't look away - gotta not miss it!

Inima intr-un cantec. Ulei pe degete alunecand pe corzi. Poate pian. Un breton lung si negru atarnand pe ochii inchisi. Pasionati. Voce adanca. Talent pana in strafunduri. "I do what Simon said to do." Genul de om care se trezeste din somn, compune si se baga inapoi in pat somnambul. Genul de muzica ce l-ai asculta pe fundalul unei scene dintr-un film. In care un prunc se naste, doi fac dragoste pentru prima oara, un bunic moare. Universul in ea!

"Please don't drive
me home tonight
'Cause I don't wanna go
Tuesday morning
In the dark
I was finding out
Who I was"
Asta sunt. Si nu e metoda mai buna de-a te cunoaste decat prin dragoste ori muzica. Soarele rasare pentru noi si pentru ea. Tu si ea ma definiti. Multam, Kate si Michelle for being what you are and for writing my soul out.