sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Scenariu de UVT

Amfiteatrul plin. Rândurile înghesuite de actori de un an şi jumătate. Profesorul iese pe geam, la o ţigară. Viermuiala mai durează câteva minute. Se plesnesc pixuri de blatul băncii, colile provoacă ecou scurt, fâsâie sticlele de băuturi carbogazoase. Sceneta e pe cale să înceapă.
(se ridică cortina, lumina ochilor mulţi ţine loc de reflector)
Profesorul letargic (zâmbind): Bine-aţi venit! (închide ochii şi i se accentuează zâmbetul) Astăzi veţi susţine un examen foarte important. Sunteţi infanţii care vor arăta astăzi că au învăţat să facă la oliţă în stil jurnalistic. Vă anunţ însă că nu toţi veţi avea şansa să primiţi şi hârtia igienică la final. (gângureli înfundate în scutece se aud din sală) Cei care nu mi-au trimis tema cu ţinutul biberonului drept la 90° nu vor avea dreptul acesta.
Bebeluşul cu tupeu : La mulţi ani, profesore Si! Asta vine pentru prima noastră întâlnire din 2009. Scuzaţi-mă că am curajul să-mi apăr cauza oliţei, dar ştiam că e abandonat procesul cu biberonul. Asta dacă ma pot baza pe cuvântul dvs. pe care arar l-am auzit. (din spate se-aud muci traşi de către copii care se simt cu musca pe oliţă)
Profesorul letargic face câteva piruete, îşi bagă repetat mâinile în buzunare şi se gândeşte. Se gândeşte rânjind pentru o bună bucată de vreme, fapt ce îi permite şi profesorului întârziat să sosească.
Profesorul întârziat (cu celularul sunând pe fundal): Eu v-am spus de la prima oră, cea cu scaieţii de la pamperşi, că vreau totul sau nimic.
Numeroase colţuri de gură scapă înjurături semi-deontologice. La adresa educatorilor, la adresa creşei.
Cortina cade două ore mai târziu cu-o grămadă de copii, iritaţi ca şi cum nu au cunoscut pudra de talc, care strâng semnături de salivă pentru o petiţie. Împotriva opoziţiei opuse învăţăturii.

joi, 29 ianuarie 2009

Tu ce faci în 2012?


Cum? Încă nu ştii? Păi şi-a bătut Naşu' gura degeaba? Haidem măi! E singurul lucru cu care se poate lăuda în întreg mandatu'. Dar nici pe nea' Pitzi(!) nu l-ai auzit spunând că decizia în cauză arată că România înseamnă ceva pe harta fotbalistică? Asta pentru că munca lui nu aduce România la nicio altă afirmare! Mai este o şansă. Primul primar din ţară se mândreşte, de asemenea, că această oportunitate ne va promova capitala.
Ghici ciupercă ce-i? E o decizie unanimă care pune reflectoarele pe schelele de pe "Lia Manoliu". E panglica de Miss Gazdă a Finalei Uefa Cup 2012 care atârnă rozaliu de la tribuna săracilor până la cea a bogaţilor. E ultima notificare că suntem aşteptaţi. Să ne facem stadion, nu să afişăm performanţe. Să ne facem bine tema. Deadline: Mai-ish 2012.
Deci, tu ce faci în 2012? Eu voi fi pe Stadionul Naţional, probabil aplaudând un Liverpool sau o TSKA.

luni, 26 ianuarie 2009

Vaca emo


Şi pentru cei care încă nu cunosc, sunt fan vaci. Deci şi prin urmare, o mică alintătură pentru mine.

duminică, 25 ianuarie 2009

Copying Beethoven


"- Am venit în Viena pentru că Dumnezeu dorea să fiu compozitor.
- Atunci, El a greşit mult făcându-te o femeie."

Anna Holtz (Diane Kruger), o tânără studentă la Conservator în Viena lui 1824, ajunge copiatoare a genialului Ludwig Van Beethoven (Ed Harris). Sinceritatea şi hotărârea au fost singurele calităţi care au ajutat-o să poată lucra alături de cel mai bun om de muzică.
Cum lucrezi cu un compozitor surd? Îi vorbeşti încât să-ţi poată citi buzele.
Cum îi arăţi Maestrului că vrei un Si minor în loc de Si major? Îi schimbi partitura fără să-ţi faci griji că l-ai corectat pe Beethoven, supranumit şi Fiara.
Cum îi spui că e grosolan? Fără ocolişuri şi fără teama că-l subminezi pe Titan.
Ce alegi între iubire şi datorie? Datorie.
Cum îţi ajuţi profesorul surd să-şi dirijeze Simfonia finală? Te ascunzi între instrumentişti şi timp de două ore, îţi mişti mâinile la unison cu dirijorul şi deveniţi una. Nu mâna lui dreaptă, ci urechea lui dreaptă. Şi stânga. Şi la final, când el simte doar o vibraţie în aer ce provine de la aplauzele fierbinţi, mergi şi îl intorci cu faţa spre public ca să-şi simtă opera sfarşită şi misiunea încheiată.

Nu sunt fapte demne de oricine, ci fapte demne de Anna Holtz. Demne unei femei puternice care stă in spatele geniului şi tot străluceşte.

Banc

E un cover pentru că l-am luat de la Tolo. Dar merită să fiu dată în judecată cu gândul că râdeţi şi voi când il citiţi. Dar să-l citiţi, măi! Râsul e şi el obligatoriu. Asta pentru ca postarea mea să aibă efect. Evident, se poate aprecia şi faptul că folosesc diacritice si că îmi impun să devin dependentă de ele. Uf, tot scriu fără ele si şterg ca să le adaug în final. Nu găsesc cratima.
Ce-am uitat? (recunosc, am mutat iar pe engleză ca să pun cratima! baby steps!)
Bancul! Asta era!

"- Cum îţi merge?
- Horror! Ţie?

- Rău de tot. Da’, auzi, tu îţi plăteşti oamenii?
- Nu! Nu mai am bani. Din octombrie nu-i mai plătesc.

- Şi vin la muncă?
- Da, vin.

- Ştii ceva, ce-ar fi să le luăm taxă de intrare în sediu?!"

(Să nu se întrebe nimeni cum am pus ghilimelele!)

Bun. Aţi râs?

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Speranta la doar 2 lei


Ieri. In complex. In ploaie. De la batranelul cu 2 cutii de smantana pline cu buchetele. 2 lei.
Nu sunt multe momentele perfecte. Nici cand am tot ce-mi trebuie, nu e neaparat perfect. Zilele astea am avut cam tot ce-mi trebuia, prin urmare, dar nu imi era bine. Imi trebuie avant pentru proiecte noi. Trebuie sa ma provoc cu activitati si planuri. Si poate el a reusit sa ma impinga putin de la spate. Poate vesteste o inverzire in viata mea.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Uite BigBrother, nu e BigBrother!

Stop agitatie! Stop frustrarilor! Linistiti-va. Nu ne asculta nimeni. Nu isi permite nimeni sa o faca. Ganditi putin rational inainte sa va ridicati fusta si sa faceti "a mouse! a mouse!". Aud din toate partile, in doar o zi, ofuscari si injuraturi. Ca ni se monitorizeaza Sms-urile, mailurile si apelurile. Va dau un hint. Presa trebuie sa aleaga un astfel de titlu si un acrosaj incat sa va atraga sa ii cititi balivernele. Da, stiu, chiar eu o spun. Materia de la TLS de la examenul de vineri o spunea. Insa cititi in primul rand, cuvant cu cuvant. Ni se vor inregistra doar data, ora, locul si chestii de genul. Se poate sa se si pastreze undeva continutul insa nu va sta nimeni sa-ti asculte barfele decat daca va veni Politia ori DNA-ul sa zica: "Dosarul lui Ion Ion. Ziua 17. I. 2009. Apelul catre 07xxxxxxxx.". Dar totusi, sa nu ne avantam sa credem ca asa ceva se va intampla. Este, cam din toate punctele de vedere, imposibil. Nu esti nici resurse umane si nici materiale pentru un astfel de proiect "european".
La un simplu calcul, la un milion de apeluri care se fac intr-o ora in Romania, ar trebui sa fie un alt milion de operatori care sa stea sa asculte. Plus ceilalti care ar trebui sa monitorizeze sms-urile si mailurile. Sa zicem apoi, ca se pun la sfarsitul zilei sa asculte. Inca o data imposibil! Pentru ca noi, lunaticii, sunam iar si iar. In schimb, ce bine ar fi pentru piata muncii. Cate joburi, mai Big Brother!

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Harry Potter Design?

S-a inventat si dispozitiv in care sa-ti bagi... "instrumentul" ca atunci cand o spui, sa nu ramai cu insatisfactie. Acum crezut ca ne oprim aici. Zilnic, ne depasesc sute de inventii si ne lasa, mai ales pe noi romanii, mult in urma. Insa poporul celor care lucreaza la noi pe 400 euro/luna n-are limite. Chinezii au inventat o pelerina a invizibilitatii. O pelerina care se bazeaza pe fenomenul mirajului. Are lungime, latine, inaltime. Are chestii si figuri si puteri supranaturale. Inteleg! E buna. Dar la ce foloseste? La indiscretii? La spart mistere? Dau viitoarele inventii tot mai mult inspre paranormal?

marți, 13 ianuarie 2009

Seinfeld si prietenii sai bloggeri

Eric D. Snider si-a imaginat un dialog despre blogging intre Jerry, Kramer si Elaine. Take a look.

JERRY: You got a new job? Why didn't you tell us?

ELAINE: I posted it in my blog.

JERRY: Your blog?

ELAINE: Yeah, my blog.

JERRY: You have a blog?

ELAINE: What, you don't read my blog?

JERRY: Why would I read your blog? I see you every day. What are you going to say in your blog that I don't already know?

ELAINE: Well, that I got a new job, for one thing.

JERRY: So that's what it's come to? We don't have to talk anymore, because I can just read your blog to see what's new?

ELAINE: Pretty much.

JERRY: I don't get this whole "blog" thing. Everyone's gotta tell you what THEY think about the world. I don't care what anyone thinks. Why would I care what some idiot in Florida has to say about the new sandwich at Subway?

ELAINE: You get some interesting perspectives sometimes on the blogs.

JERRY: I don't buy it. The only difference between bloggers and those crazy guys who talk to themselves on the street is that the crazy guys don't have computers.

ELAINE: So you don't have a blog?

JERRY: No, I don't have a blog. What do I need a blog for?

ELAINE: Everyone has a blog! Kramer has one.

JERRY: (to Kramer) You have a blog?

KRAMER: Oh yeah.

JERRY: (after a pause) You can type?

KRAMER: (waggling his fingers) 80 words a minute, my friend.

JERRY: What's in your blog?

KRAMER: Oh, you know, this and that. Observations. Thoughts. Recipes.

ELAINE: See? Everyone has a blog.

JERRY: I barely understand him when I'm talking to him face-to-face. I can't imagine what that blog of his is like. Does George have one?

ELAINE: Eh, George, who cares?

Hope you enjoyed it!

Pantofofobia lui Bush

Aviz celor care nu au pedichiura facuta!

luni, 12 ianuarie 2009

Despre masini si zapada








A nins. Ati fost si voi afara, nu? Am fost si eu... Si mi-am luat aparatul sa vad daca apuc sa fac si eu cateva poze albe. Si iacata ce-am surprins:

Huh? Care pastreaza mai frumos zapada? :P

Compunere

Mai multe pe www.feestival.ro!

duminică, 11 ianuarie 2009

Blog frumos

E duminica seara. In 11 ianuarie. Inainte de 12 al binecunoscutei parti a anului. Pentru mine, ca si pentru tine, studentule de rand, ianuarie equals nervi, stres, suparari, cafele si timp irosit. Atentie, am zis studentul de rand. Tu, ceilalti, nu te simtiti. De ce? Cum sa intrebi asa ceva? E ca si cand tot liceul barfeste pe careva si tu te trezesti spunand "Cine-i ala?". Deci.. Ce-i ianuarie? Ianuarie = sesiune. Bine, si-un pic din februarie.
Si desi am stagnat in bloggarit, mi-am gasit o ocupatie mult mai interesanta aici, pe blogspot.com. Decat sa deschid o carte, mai bine dau un search cu templates. Decat sa copiez niste cursuri, mai bine stau 10 minute sa aleg intre o oaie si un melc. Decat sa-mi subliniez chestii si sa-mi scot pasaje, mai bine ma uit la Grey. Si lista continua si va tot continua pana cand I'll come to my senses. Pana atunci, uitati ce blog frumos m-a facut stresiunea sa-mi aranjez!

miercuri, 7 ianuarie 2009

Despre si pentru sange

Am pornit in noul an cu ganduri prea infloritoare, cu tinte prea sus puse si rezolutii (exista cuvantul in romana??) optimiste, gata sa ma ridice pe scara sociala. Si cum in fiecare an planuiesc sa fiu mai buna (si tot nu-mi iese...), am facut-o iar. Si mi-a zburat mintea pana la donat sange. Si inca sunt convinsa ca vreau sa o fac. Dar e corect sa mi se refuze sansa pentru cateva kilograme in minus? Hm, cred ca asta e prima ocazie in care e recomandabil sa fi avut cateva kile in plus.

Ghidul donatorului

Poţi să donezi? Pentru a putea deveni donator de sânge, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii:

  • vârsta cuprinsă în intervalul 18-60 ani
  • greutate 58-100kg femeile şi 60-110kg bărbaţii
  • tensiune arterială sistolică între 11 şi 18mmH
  • să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale
  • femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală
  • să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării
  • să nu ai/să nu fi avut urmatoarele boli:
    • hepatită (de orice tip)
    • TBC
    • sifilis
    • malarie
    • epilepsie
    • bruceloză
    • ulcer
    • diabet zaharat
    • boli de inimă
    • boli de piele
    • miopie peste (-) 6 dioptrii
Peste 18 ani am. Dar nu am 58 de kilograme, domle! Nici macar dupa ce-au trecut sarbatorile. Miracol, stiu! Asa ca... Cineva acolo mi-e martor. Eu am incercat. Dar in niciun caz nu ma pun sa strang colacei de dragu' donatului.
Anywho, pentru cine pofteste si vrea sa faca o fapta buna, press here .

vineri, 2 ianuarie 2009

Primul pas




Nu in 2009. Ci inspre un vis de-al meu care mult l-am mai lasat sa astepte. Bun, ideea e ca nu-mi place sa pierd vremea. Si ma tot batea gandul sa ma apuc de crafting si doing stuff. In fine, am ajuns sa-mi cumpar materiale, le-am tinut o vreme si sa stranga prafu' iar in seara de 31, inainte sa plecam la Deiu, am facut-o! Prima mea bucata de .. ceva! E de fapt un inel. Si e primul. Si vor mai urma. Si bineinteles, Deiu l-a primit.