Povestea betisorului de ureche folosit

Betisorul de ureche parea folosit de cateva zile. Poate patru. Dar nu ii pasa. Era si putin indoit pe la trei sfert de capatul cu mai multa vata. Dar se simtea bine in plasticul lui. Si hoinarea pe strazi, lipindu-se de fiecare pantof care avea suficienta adeziune. Adica noroi sau guma de mestecat la mana a doua. Sau piciorul al doilea, fie. Era putin ametit inca. Taxa de prima inmatriculare nu i-a fost de niciun ajutor. Se impregna tot mai mult cu noxe si nu ingurgita povesti. Lumea era prea sus. Bascheti, tocuri, cizme si pantofiori. Ii placea pielea insa nu a gasit decat o singura pereche autentica. Ii placea sa se agate de tocuri ascutite si inalte care il ridicau si il lasau sa respire. Parca atarna de-o bara de striptease. Si astfel a ajuns in cele patru zile din Mircea cel Batran pana la Turist. Langa birtul cu jabloanele portocalii. Si l-am vazut. Si i-am filmat cinematic ultimul drum. Un Renault Clio l-a presat intre crestaturile de pe pneu. Si ca dovada ca avem canalizari valabile, betisorul s-a dus in calatoria lui subpamanteana. Cu coloana rupta pe la vertebra a 11-a si cu extremele imbacsite.
Era un betisor bun!