Nu-i provocare mai mare decat sa fii un roman reusit!

Mi-e imposibil sa trec peste 1 decembrie uite-asa! Chiar daca Timisoara tace, nu tace televizorul. N-am nici steag dar nu m-ar incalzi nici sa-l am. Sunt mult mai valoroase cele 5 minute de reflectie. Nu la cei 90 de ani de la Unire-ncoa. Nu am ajuns nici la valori nationale, bogatiile patriei sau regina Maria. Ci m-am oprit la ce face romanismul din om. La cat de sus isi pune omul de rand telurile in Romania. La cat consideram ca avem de munca ca sa ajungem "oameni de bine". La standardele care ni le da statutul de roman. La acele standarde care ne imping spre a vrea ceva mult mai bun. Poate pentru tara. Poate pentru tine insati.
Nu simti ca vrei sa scapi de mediocratie? Nu te impinge saracia autohtona la o dorinta de ban castigat pe munca proprie? Nu vrei sa te ridici, ca-n versurile B.U.G, din jegu de cartier la respectul si bunastarea unei cariere? Nu vrei sa schimbi lucruri, sa faci rocade? Nu vrei sa fi unul dintre cei cu titulatura de "cetatean de onoare"? Care chiar daca pentru al tau popor nu are valoarea mai mare decat o guma Turbo cu scame din buzunar, pentru ceilalti terristi esti un om care merita mentionat peste ani si ani? Poate un om care ridica nota Romaniei de la 1.5 la... 1.5(..)01?
Asta e mandrie de roman, asta e situatia noastra speciala. Romania imi ofera o baza stricata si pornesc de pe minus. Tocmai de asta imi doresc sa ajung cat mai pe plus. Dar tu?