Bătaie între hamsteri

Trebuie să admit că cel gri e al meu. E băiat mare şi este căpăcit de fetiţa mică.
Adevărul e că el are o politică, şi anume că nu loveşte fetele.

Judy despre dragoste

"... and if he doesn't kiss you, but you still feel like you've been kissed..."

Şi chiar nu contează cine e Judy. Judy e fiecare persoană care simte mult mai mult decât acei futterblyes din partea casei.

Planuri peste planuri

În scurt timp, reîncepe "şcoala". Şi în scurt timp, am să absolv facultatea şi-am să devin o jurnalistă cu diplomă, şovăielnică. Mă rog, timpul nu e aşa de scurt dar când a mai rămas pe calendar un an, lucrurile par mult mai realistice şi nu mă mai pot ascunde sub plapumă. Sau după bluza mamei. Nu prea poartă fustă deci na. Revenind la şovăielnică. Şi la mine. Dat fiind că sunt genul de om care are în fiece dimineaţă o listă cu things to do în ziua ce porneşte, nu pot să intru în ultimele trei sute şaizeci şi de zile fără să mă gândesc la what is next.
Să nu mă fac înţeleasă greşit. Nu-mi schimb meseria! Adevărul e că entuziasmul a leşinat pe nesimţite, dar masteratul la FJSC, în Bucureşti, tot mă aşteaptă! Însă mă tot rodea gândul să întregesc vocaţia asta cu încă o specializare. Iar în timp ce culegeam prune la Belinţ, din iarbă, de lângă excrementele de oaie, mi-a venit ideea genială care mă ţine în priză de vreo două săptămâni. Regie! Regie, regizor, concept, viziune, artistic, unghiuri, cadre, toată familia. Şi-am înţeles atunci de ce o voce interioară tot mă împingea sprea Teatru de la terminarea bacului. Nu actoria trebuia să mi-o văd în faţa ochilor, ci uşor în spatele ei. Aşa că mi-am căutat drumurile, mi-am găsit finaliştii, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinema versus Universitatea Media, mi-am găsit cursuri, bibliografie pregătitoare pentru admitere, oameni de încredere si gata! M-am înarmat cu peste 100 de producţii autohtone, caiet de automeditaţii, caiet de notiţe. Sunt pe punctul de a-mi începe arhiva de însemnări în numele fiecărui regizor şi actor, care merită menţionaţi mai mult sau mai puţin. Sunt pornită să-mi încarc ultimul an de Jurna cu multă cultură cinematografică, pe lângă care am trecut de multe ori în vizionările mele fugitive de 2-3 filme pe noapte.
Specializare Jurnalism, iei în căsătorie, de bună voie şi nesilită de Laura, Specializarea Regie de Film şi Televiziune, ca să vă completaţi întru meserie, la bine şi, sperăm, la mai puţin rău, până când moartea vă va trece pe piatra funerară împreună?
Îhî!!!!!

Video revolutionar.. Care anunta revolutia, evident.

Un video cu statistici ale internetorevoluţiei. Cumva, nu mă simt bine că fac parte din astă mare majoritate. Că m-am simţit cu musca pe căciulă la Facebook, la wikipedia, la flickr şi altele. Ba chiar şi la faptul că mi-am întâlnit iubitul pe Internet. Call me old fashion dar parcă ce-i prea mult strică. Deteriorează relaţiile umane. Comunicării cu mamă-mea şi pap. Activităţilor mele out-door. Între atâtea filme şi seriale şi bloguri. CV-ului meu. Dat fiind că tocmai am fost admisă într-un ONG. La distanţă! Şi altele pe care nici măcar nu am ajuns să le percep ca influenţate de cea de-a cincea roată la căruţă, Internetul. Don't get me wrong, sunt de-acord cu informarea rapidă şi uniformă. Cu dezvoltarea ori îmbunătăţirea. Dar nu vreau să ajungem deja la roboţei.

Să trăieşti măcar o zi ca o full-time femeie

Recunosc, sunt părtinitoare până în pânzele albe. Povestea pleacă din copilăria mea când nu-mi plăceau rochiţele. Şi trec prin şcoala generală unde îmi implementasem codiţele ce trebuiau purtate cu 4-5 ani în urmă. Şi de-aici încolo, toate au decurs razna. Anatomia nu s-a arătat aplicabilă pe mine la vârstele din manual, notorietatea McDonalds-ului îşi avea cuibul la mine acasă, hainele comode alese de mama au devenit un o adev iar restul, ei bine, e istorie.
Şi-am crescut mare şi-am devenit o anti-modă şi-o moartea pasiunii din punctul acesta de vedere, al aparenţelor. Mi-am dezvoltat şi gândirea în paralel cu anii, iar acum sunt o susţinătoare convinsă a calităţilor în sine şi nu a aparenţelor. Am dat şi în extreme, recunosc, dar a fost spre binele si spre echilibrul pro-urilor şi contrelor pe care le susţin acerb şi azi. Şi astăzi se încoronează misognismul şi latura sexuală a antipledoariei mele. Rând pe rând, m-am simţit defavorizată în diverse cadre ale filmului vieţii, iar acum apăs tastele necesare ca să spun: "Aha! Ştiam eu că am dreptate!".
S-a întâmplat la şcoală. La orele cu profi bărbaţi. Aşteptam undeva, o recunoaştere a unei identităţi care vroia să se afirme prin altceva decât zâmbet. S-a întâmplat la un anume job. Unde nu mi s-a calculat eficienţa, ci am fost etichetată "şatenă şi cu ochii căprui" fără drept de apel. La şcoala de şoferi, în tonul instructorului. Cum vorbea cu mine, care strângeam volanul în mână şi ceream o parcare în plus şi cum vorbea cu colega, care apăsa pe frâna ca să-i râdă la glume în pace.
Seara precedentă a fost punctul culminant al teoriei mele. Am aruncat pe mine o rochie care în circumstanţele date, empata doar prin culoarea turbată şi nu prin "lungimea scurtă" sau decolteul adânc. Şi-am devenit deodată "pissy" şi "frumoaso". A fost momentul în care toate dăţile, în care am reuşit să mă fac plăcută ori înţeleasă ori ascultată undeva, mi se derulau prin faţa ochilor cu un X mare şi roşu tronând peste ele. A fost o palmă de misoginism şi-un şut de realitate sexistă. Multe încercări de a obţine ceva pe merite, pe valoare muncii ori a strădaniei mele, pe toate le vedeam acum ca nişte imagini prost editate care îmi suprapuneau pe faţă nişte machiaj extra şi-o fustă.
N-am să fiu o vitează. Nu o Margaret Thatcher. Nu o Jackie O. Îmi continui drumul aşa cum mi se aşterne şi am să rămân constantă. Fie şi de e să pierd ocazii, cu siguranţă o să apară şi unele adecvate pentru felul meu de-a fi. Dar nu am să mă vând drept o păpuşă care ştie cel mai bine să zâmbească şi să se pisicească. Asta poate doar într-un viitor undercover. Stay tooned for it!

Inventii exagerate: îngheţata penis?

Am auzit de îngheţata cu aromă de cartof, caracatiţă sau vinete îngheţate. Foarte bine. Suntem 6 miliarde şi de capete pe Terra. Pot exista şi 6 miliarde şi de arome. Dar forme? Ce-am văzut nou depăşeşte spiritul meu modern şi trăznitele mele gusturi. Plus că mi se pare uşor degradantă pentru o îngheţată.