Iubirea-n octombrie

Simt o placere masochista cand sufar din cauza dramelor celorlalti. De cele personale nu ma ating. Mi-e frica. Le las sa se adune si o sa clachez cu ele cu tot candva.
Insa acum sunt doar o fetita blonda care sufera. O fetita care se gandeste la soarta ei si nu intelege. "Cu ce am gresit atat de grav? Pentru mine este iubire? Cand doar iubire vreau.."
Baietelul care o placea nu stie cat o place, cand o place.. Iar fetitei ii sangereaza si ochii de tristete. Doar in dragoste simte ca are dreptul sa ceara absolutul. Si totusi asteapta ca absolutul sa se compuna din ici si colo, din ramasite mici si dulci. Si isi sacrifica idealul in fata sortii. Isi zice ca nu e de ea, ca e prea mica sa poata cere asa ceva. Cand in privirea ei se citeste insasi dragostea.
E prea mult si pentru mine. Imi trag manecile peste maini, ma asez pe betonul umed si imi rod unghiile. Si simt ca nu e placere. E durere fata conditia umana de iubitor de iubire. Si raman acolo stupefiata pana suna telefonu' si ma cheama mama acasa.