vineri, 14 noiembrie 2008

De la Buza adunate

"Mediile care se pretind posesoare de sange albastru intelectual cred ca gazetarul de sport poate doar atat, sa numere cornere. Si sa spuna in limba de lemn ca oaspetii au fost mai buni dupa pauza sau ca gazdele si-au dorit mai mult victoria.

In 2007, ziaristul de sport nu mai e un tip limitat si n-ar fi trebuit sa fie nici in urma cu 40-50 de ani. Dincolo de arena sau chiar intre zidurile ei se intampla felii de viata. Sportul isi trimite bratele spre patru zari. Atinge politica, tangenteaza societatea; uneori, trece foarte aproape de arta. In cele mai multe cazuri, isi da mana cu emotia.

A scrie despre sport nu inseamna doar sa-l intelegi, ci sa vezi si incotro duce. Cu cine se amesteca, de cine isi bate joc, pe cine innobileaza. Uneori, arenele ofera pilde profunde; alteori, provoaca doar scarba. Cel ce vrea sa arate altora despre ce e vorba trebuie sa vada mai mult decat sport. Sa aiba habar de istorie, sa stie ceva geografie, sa miroase politica, sa priceapa miezul psihologic al unor intamplari. Inseamna toate acestea mai mult decat o marime fizica numita "raport de cornere", in baza acestui fapt jurnalistul de sport fiind socotit frivol, limitat, semidoct?"

3 comentarii:

Anda spunea...

exact, pacat ca pana si unii profi au prejudecati IDIOATE legate de jurnalismul sportiv. gen donu cretu care ma intrebat daca vreau asta doar pentru a prezenta stiri. totul se reduce la un adevar simplu: daca iei un jurnalist de pe orice alt domeniu sa faca o stire sportiva s-ar putea sa fie bata, dar un jurnalist sportiv are mari sanse sa poata face o stire din alt domeniu.

daimon spunea...

in general un jurnalist trebuie sa stie de toate, pe langa faptul ca este expert in aria lui.

Dani spunea...

adevarul e ca generatia "comunista" a jurnalistilor sportivi, cu putine exceptii de genul Ioan Chirila, erau numaratori de cornere si utilizatori fideli ai limbajului de lemn. Generatia `90 a inceput sa schimbe lucrurile iar noul val de jurnalisti sportivi chiar sunt foarte talentati, Maria Andries e un bun exemplu. Editorialul din linkul de mai jos m-a impresionat foarte mult, a fost scris in ziua cand Vadim a facut circul impotriva Condamnarii comunismului.

http://blogsport.ro/andries/2006/12/18/raport-catre-lichele/