Timisoara, esti pregatita pentru Realitatea TV?

Gata. A luat sfarsit asteptarea. 31 octombrie a sosit. Am cam stat la coada, dupa Cluj, Brasov, Tg Mures ori Sibiu, dar multi baga mana in foc ca a meritat. Bag si eu! Asa ca, jurnalisti, de la mic la mare, azi e zi de mare sabatoare. Ni se promite o echipa de Hollywood in ale jurnalisticii cu nume precum Bujor Popa si echipa sa formata din reporterii Raluca Pantea, Raluca Culcea, Andreea Haiduc, Flavius Militaru. Printre cei din fata camerei ii avem pe Iulia Pop si Adriana Rusu si bineinteles, Adrian Marcu.
Nu stiu altora cum le suna, dar eu cand ma gandesc la prima emisie de la ora 16:00 de azi... brrr, ma trec fiori. Ma bucur ca sunt un om cu interes in jurnalistica la ora actuala, sa prind un astfel de moment si sa reusesc sa ma bucur pentru presa din Romania in calitate de ... o infima parte din ea.

Alexa, intre extremele omeniei si ale fotbalului

O zi si 14 ore. Atat a trecut de cand Dan Alexa si-a pierdut un prieten. Un anume oltean, Trica. In urma cu o seara, pe durata partidei dintre Timisoara si CFR Cluj, o minge de piele a lovit o poarta de fier. Conditii? Jucator ceferist cazut. Mijloace? Un Alexa nervos sutand spre poarta, sfidand legile nescrise ale fotbalului. Rezultate? Un branci, ici-colo, doua galbene si un obraz impuns cu degetul.
Toate astea pentru ca la final, inculpatul sa declare ca niciodata nu a fost fair-play.
Sentinta finala 1: Alexa nu este un jucator exemplar. Pentru el, toate cele invatate despre acest sport, pornind din curtea scolii si pana pe stadionul lui Partizan, nu conteaza.
Sentinta finala 2: Merita o strangere ferma de mana. Franchetea sa este una de respectat. Intre declaratii cordiale si meschinarii cotidiene, Alexa isi da arama pe fata si se si bucura de asta.

Jurnalul unui copil nenascut

Cu nerusinare, va transcriu brosura Asociatiei Pro Vita pentru nascuti si nenascuti.

Ghilimele

Saptamana 1: 5 octombrie
Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.
Saptamana 2: 19 octombrie
Unii sustin ca eu nu sunt inca o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firmitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.
Saptamana 3: 23 octombrie
Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai tarziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.
Saptamana 4: 25 octombrie
Azi a inceput sa-mi bata inima de una singura. De acum incolo, ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni. Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea, voi muri.
Saptamana 5: 2 noiembrie
Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.
Saptamana 6: 12 noiembrie
La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mangaia parul mamei.
Saptamana 7: 20 noiembrie
Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fii! Esti fericita, mami?
Saptamana 8: 25 noiembrie
Mami si tati probabil se gandesc ce nume sa imi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Teodora.
Saptamana 9: 10 decembrie
Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?
Saptamana 10: 13 decembrie
Acum aproape vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?
Saptamana 11: 24 decembrie
Oare, mami aude ticaitul inimii mele? nii copii vin pe lume putini bolnavi. Inima mea insa este puternica si sanatoasa. Bate intr-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa!
Saptamana 12: 28 decembrie
Astazi, mama mea m-a ucis.

Ghilimele.

Laura = Computer Geek

Am incercat in mintea mea, adesea, sa fac brainstorminguri. Eu si vreo 10 neuroni. Una dintre temele preferate a fost "electric power off in toata lumea". Si-am ajuns din "nu teveu" la "nu prajitor de paine" la "nu siguranta" la "aproximativ apocalipsa". Am exagerat si-am si omis chestii. Dar a fost brainstormingu' meu si-am facut ce vroiam din el! Acum, in prezentul sambata, 18 octombrie, orele 1 pm, ma confrunt cu un brainstormig obligatoriu. Din motive tehnice, raman fara calculator cateva zile.
Si uite cu ce I came up with:
- nu ikariam!
- nu oth!
- nu pastila zilnica de blog!
- nu gsp!
- nu vintage clothes, nu hand made bijous!
- nu mistouri cu blonda!
- pauza la descarcat zilnic cate un album din.. na, nu va zic ce!
- nu flickr.
- nu banateanu'.
- nu, nu, nuuuuuu!

Am I or am I not a computer geek???

Din ciclul "nunta, botez..."

Nu mi s-a intamplat des. Dar are sa mi se repete in urmatorii ani. Cunoscutii incep sa mi se casatoreasca si sa se reproduca. Si insista in a ma chema sa impart cu ei momentul. Ma rog, nu cred ca mai conteaza in zilele noastre sa fii cu sufletul alaturi de ei. Acum se prefera portmoneul, cecul, aurul si vestimentatia. Subsemnata uraste tot procedeul. Banii nu-mi place sa mi-i dau. Haine n-am si nu-mi place ca trebuie sa scot iar rochia de la banchet din nailon. Coafura? Daca ma pieptan de doua ori pe saptamana e bine! (a nu se confunda cu spalatul, ingrijitul, etc!) Tocuri?? De ce, mama? Tot nu inteleg. Daca la jumatatea petrecerii toti se descalta, de ce nu pot merge direct cu tenesii? Fotografiile! Nu, nu, nu! Eu sunt omul care le face, nu care apare in ele! Cele 3 minute de discutie cu fiecare invitat in parte sunt un chin. Da, pentru cei sarbatoriti poate fi un chin dulce caci toti te admira si exerseaza pe tine pupincurismul. Dar pentru cei de cealalta parte a mesei doare. Trebuie sa-ti repeti urarile din timp si sa nu se repete cu ale celor de dinainte. Trebuie sa iti rezervi un dans pentru mai tarziu, o ciocneala rapida de pahare si un "Ce frumos v-a iesit evenimentul!". Un alt punct de tortura sunt cei cu care imparti masa. Niciodata nu vor fi destule locuri sa te aseze cu toti vecinii, colegii, prietenii sau destui vecini, colegi sau prieteni care sa stea cu tine. Fie va trebui sa razi in pumn, dupa servetel sau prin sms cu cei dragi, fie va trebui sa bati campiile pe subiectele mondene gen Raduleasca si Dani.
Totusi, pentru gurmanzi si excentrici, meniul poate sa-si ia revansa pentru restul serii. Nu am alte interese. Stomacul meu reprezinta o prioritate si mereu am avut grija sa nu-i lipseasca nimic.
Pe scurt, sa o spunem ca-n popor... Tineti-mi pumnii pentru diseara! Si peste doua saptamani! Si peste...

Pentru tine..

Pentru tine caci nu termini de iubit. Pentru tine caci nu uiti nimic din toate. Pentru tine caci ma porti in gand mai mult decat ma port eu insami. Pentru tine caci rezisti. Pentru tine caci persisti. Pentru tine caci nu te sfiesti sa ma corectezi. Pentru tine pentru ca esti pentru mine. Pentru tine pentru ca respecti cat e de respectat. Pentru tine caci crezi. Pentru tine caci astepti. Pentru tine caci stii sa valorezi cat e de valorat si nu detesti ce e de detestat. Pentru tine caci mai si gresesti si imi dovedesti ca ai si-o parte umana. Pentru tine pentru toate noptiile tarzii. Pentru tine pentru stradania ta. Pentru tine ca esti cald si rabdator. Pentru tine caci nu ai vicii nesanatoase. Pentru tine caci ai nevoie sa fi mangaiat. Pentru tine caci imbratisezi puternic. Pentru tine caci sari si in groapa cu mine, dar cu o coarda de bungee, ca inoti cu mine tot oceanul, dar cu un colac, ca bei cu mine Cola toata ziua desi iubesti apa. Pentru tine caci te lipsesti si imi dai mie. Pentru tine caci imi arati bucuria pura. Pe fata ta! Pentru tine, totul! Pentru tine caci iubesti si tot pentru tine, caci te iubesc!

Verde pentru biciclete.

Vrem mai putina poluare. Vrem lumea pe biciclete. Dar vreunu' dintre voi a si incercat sa o faca? Toti stim mecanismul dar careva il practica?
Nu-i nimic. Va oblig eu. Va provoc obligat. Ceva gen "optional obligatoriu".
Va provoc sa va scoateti din beciuri, boxe, dulapuri, balcoane, garaje, etc. BICICLETELE. Da, da, alea care sunt actionate manual. Nu, nu au cutie de viteze. In cel mai bun caz, schimbator de viteze. Stergeti-o usor de praf, pupati-o delicios ca pe vremurile vechi si veniti cu ea sub brat (sau calare pe!) la stadion. Va astept pe toti, pe 25 octombrie 2008, cu mic, cu mare, cu togla mica, cu togla mare, sa parcurgem pedaland un traseu de 9 kilometri prin oras. Pe piste ori pe strada.
Eu vorbesc ca voluntar al ECO CLUB Timisoara si vreau un oras mai aerisit, dar oricare suflet dornic de o zi frumoasa, o experienta linistitoare pentru eco-gandire si putina pedalare e asteptat!

O jumatate de "Picatura de putere"

Va inaintez o lectie de viata mai mult sau mai putin profesionista publicata in "Picatura de putere" a lui Robert Greene. Sunt cativa pumni plini de legi care pentru zece minute mi-au dat impresia ca pot face orice atata timp cat am tupeu. Insa nu s-a prea potrivit cu atitudinea mea. Poate pentru altii vor fi de ajutor. Hope you enjoy it!
Ghilimele
- Nu va eclipsati niciodata seful! Daca-i faceti pe conducatorii vostri sa para mai inteligenti decat sunt, veti atinge culmile puterii.
- Nu va incredeti niciodata prea mult in prieteni, invatati cum sa-i folositi pe adversari! Daca nu aveti dusmani, gasiti o cale sa vi-i faceti.
- Ascundeti-va intentiile! Tineti-i pe oameni dezorientati, in bezna, nedezvaluind niciodata scopul din spatele actiunilor voastre.
- Atat de multe depind de reputatie, paziti-o cu pretul vietii! Invatati sa va nimiciti adversarii, stirbindu-le lor reputatia.
- Atrageti atentia cu orice pret! Ce nu se vede, nu conteaza.
- Faceti-i pe ceilalti sa lucreze pentru voi, dar asumati-va intotdeauna meritele in locul lor! Nu faceti niciodata ceea ce pot face altii pentru voi.
- Faceti-i pe ceilalti sa vina la voi, la nevoie recurgeti la ispite! Ademeniti-i cu castiguri fabuloase, apoi atacati.
- Evitati-i pe nefericiti si ghinionisti! Asociati-va, in schimb, cu cei fericiti si norocosi.
- Invatati sa-i tineti pe oameni dependenti de voi. Nu-i invatati niciodata atat de mult incat sa se poata descurca si singuri.
- Cand cereti ajutor, adresati-va interesului oamenilor, niciodata milei sau recunostintei lor!
- Aratati ca un prieten, lucrati ca un spion! Puneti intrebari indirecte pentru a-i determina pe oameni sa-si dezvaluie slabiciunile si intentiile.
- Zdrobiti-va adversarul in intregime! Pierdeti mai mult daca faceti lucrurile pe jumatate. Adversarul se va reface si va cauta sa se razbune.
- Terorizati-i pe ceilalti printr-un aer de imprevizibilitate.
- Nu claditi fortarete in jurul vostru, izolarea e periculoasa. Multimea poate deveni o pavaza impotriva adversarilor.
- Cunoasteti-i pe cei cu care aveti de-a face, nu jigniti persoana nepotrivita.
- Nu va creati obligatii fata de nimeni. Daca va pastrati independenta, puteti sa-i stapaniti pe ceilalti, folosindu-i pe unii impotriva altora si facandu-i pe toti sa va urmeze.
- Faceti pe fraierul ca sa prindeti un fraier!
- Faceti uz de metoda capitularii: transformati-va slabiciunile in putere! Capitularea va acorda un ragaz in care va puteti reface fortele.
- Jucati rolul curteanului perfect! Curteanul stapaneste la perfectie arta actelor indirecte.
- Pastrati-va mainile curate! Straduiti-va sa fiti un model de amabilitate si eficienta. Faceti-i pe ceilalti sa fie tapi ispasitori in locul vostru.
- Atacati o actiune cu curaj! Toata lumea admira curajul, nimeni nu-l slaveste pe timid.
- Planuiti totul pana la capat! Dirijati-va soarta cu subtilitate si, gandind in perspectiva, ajutati-o sa va formuleze viitorul.
- Creati impresia ca tot ceea ce faceti nu necesita efort!
- Descoperiti la fiecare de unde puteti strange surubul! De obicei e vorba de nesiguranta, de nevoi ori sentimente sau, posibil, de o mica placere secreta.
- Adoptati un stil regal: comportati-va ca un rege ca sa fiti tratat ca un rege! Asa veti parea sortit sa purtati coroana.
- Stapaniti arta momentului! Invatati sa stati deoparte cata vreme momentul nu este oportun si sa loviti in forta cand soseste clipa.
- Ganditi cum va place, dar purtati-va ca toti ceilalti. Daca va desfasurati mergand impotriva timpurilor, oamenii vor crede ca nu doriti decat sa atrageti atentia si ca, de fapt, ii tratati de sus.
- Tulburati apele ca sa prindeti pestele!
- Dispretuiti pranzul oferit gratis! Orice este oferit gratis poate fi periculos - de obicei ascunde fie un siretlic, fie o obligatie camuflata.
- Loviti pastorul ca sa imprastiati turma!
- Actionati asupra inimilor si mintilor celorlalti! Imblanziti-l pe cel care vi se opune, actionand asupra emotiilor lui, folosind lucrurile la care tine si lucrurile de care se teme.
- Predicati nevoia de schimbare dar nu schimbati prea mult deodata!
- Nu mergeti dincolo de tinta! In victorie, invatati cand sa va opriti.
Am inchis gilimelele.

Din 13 in 14

Ieri. Dupa 10:00, pentru ca era o zi lenesa. Ridicam jaluzelele si ma napadea soarele drept in frunte incat ma durea si ceafa. Azi. Putin mai devreme, pentru ca urmeaza o zi lunga. Trag iar jaluzelele si nu se intampla nimic. De ce? S-a vestejit totul intr-o zi. Gardul viu a prins o culoare de mustar statut. Iar frunzele nu contenesc sa cada. Parca ar sta cineva sus cu un sac plin si-ar arunca cate doua-trei deodata iar la terminarea sacului, ar veni un pitic mic si spornic cu un altul, plin. Lumea si-a schimbat si ea nuanta. A fetei, a hainelor, a sufletului. Toti pasesc incruntati dupa fermoare strans inchise. Muzicalitatea e si ea specifica. Nu se mai aud rasete ci doar tuse seci si harcaituri din gat. Ici, colo, cate un scuipat pitit dupa tufisuri, stalpuri sau masini. Ba ochii chiar stralucesc a boala, a oboseala. Cu atatea greutati inghesuite in gluga, apasand plumbic deasupra gatului, pasim cu totii catre rutina de octombrie. Urmeaza, in mod cert, o zi lunga.

Pastila zilnica "Blogosfezic"

Cand n-ai multe de zis, asculti. Sau citesti. E precum afirma Robert Turcescu. "E suficienta o privire mai atenta in oglinda pentru a vedea, o data in plus, ca ne-au fost date doua urechi si doar o singura gura. Un semn divin ca ar trebui sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin." Iar ca o persoana cu interese in "mijloacele mass media" (asa-i, Huidu?) trebuie sa-mi administrez medicamentul zilnic. Desi risc sa ma pierd in atemporalitatea evenimentelor, ma dedic mai mult ingurgitatului de bloguri. Am incredere in acest media futuristic si stiu ca al sau ii este viitorul. Pe cand oamenii vor deveni atat de mecanici incat isi vor comanda pe net pana si hartia igienica sau se vor matrimonia online.
Si imi place sa ma intind de la politicieni care isi updateaza postarile ramase in pana de la ultima campanie electorala la Gigi Becali (intentionat nu l-am inclus!), de la oameni de televiziune dar nu oameni de presa la profesori care merita inzecit dreptul la opinie si chiar colegi. E lumea mea de cunostinte, e o fituicareala de prima clasa constituita din culegeri de texte, alese pe spranceana. Cea dreapta.

Iubirea-n octombrie

Simt o placere masochista cand sufar din cauza dramelor celorlalti. De cele personale nu ma ating. Mi-e frica. Le las sa se adune si o sa clachez cu ele cu tot candva.
Insa acum sunt doar o fetita blonda care sufera. O fetita care se gandeste la soarta ei si nu intelege. "Cu ce am gresit atat de grav? Pentru mine este iubire? Cand doar iubire vreau.."
Baietelul care o placea nu stie cat o place, cand o place.. Iar fetitei ii sangereaza si ochii de tristete. Doar in dragoste simte ca are dreptul sa ceara absolutul. Si totusi asteapta ca absolutul sa se compuna din ici si colo, din ramasite mici si dulci. Si isi sacrifica idealul in fata sortii. Isi zice ca nu e de ea, ca e prea mica sa poata cere asa ceva. Cand in privirea ei se citeste insasi dragostea.
E prea mult si pentru mine. Imi trag manecile peste maini, ma asez pe betonul umed si imi rod unghiile. Si simt ca nu e placere. E durere fata conditia umana de iubitor de iubire. Si raman acolo stupefiata pana suna telefonu' si ma cheama mama acasa.