Din 13 in 14

Ieri. Dupa 10:00, pentru ca era o zi lenesa. Ridicam jaluzelele si ma napadea soarele drept in frunte incat ma durea si ceafa. Azi. Putin mai devreme, pentru ca urmeaza o zi lunga. Trag iar jaluzelele si nu se intampla nimic. De ce? S-a vestejit totul intr-o zi. Gardul viu a prins o culoare de mustar statut. Iar frunzele nu contenesc sa cada. Parca ar sta cineva sus cu un sac plin si-ar arunca cate doua-trei deodata iar la terminarea sacului, ar veni un pitic mic si spornic cu un altul, plin. Lumea si-a schimbat si ea nuanta. A fetei, a hainelor, a sufletului. Toti pasesc incruntati dupa fermoare strans inchise. Muzicalitatea e si ea specifica. Nu se mai aud rasete ci doar tuse seci si harcaituri din gat. Ici, colo, cate un scuipat pitit dupa tufisuri, stalpuri sau masini. Ba ochii chiar stralucesc a boala, a oboseala. Cu atatea greutati inghesuite in gluga, apasand plumbic deasupra gatului, pasim cu totii catre rutina de octombrie. Urmeaza, in mod cert, o zi lunga.