Pastila zilnica "Blogosfezic"

Cand n-ai multe de zis, asculti. Sau citesti. E precum afirma Robert Turcescu. "E suficienta o privire mai atenta in oglinda pentru a vedea, o data in plus, ca ne-au fost date doua urechi si doar o singura gura. Un semn divin ca ar trebui sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin." Iar ca o persoana cu interese in "mijloacele mass media" (asa-i, Huidu?) trebuie sa-mi administrez medicamentul zilnic. Desi risc sa ma pierd in atemporalitatea evenimentelor, ma dedic mai mult ingurgitatului de bloguri. Am incredere in acest media futuristic si stiu ca al sau ii este viitorul. Pe cand oamenii vor deveni atat de mecanici incat isi vor comanda pe net pana si hartia igienica sau se vor matrimonia online.
Si imi place sa ma intind de la politicieni care isi updateaza postarile ramase in pana de la ultima campanie electorala la Gigi Becali (intentionat nu l-am inclus!), de la oameni de televiziune dar nu oameni de presa la profesori care merita inzecit dreptul la opinie si chiar colegi. E lumea mea de cunostinte, e o fituicareala de prima clasa constituita din culegeri de texte, alese pe spranceana. Cea dreapta.