Jurnal de non-calatorie

Draga jurnalule,
Te anunt ca nu te-am luat cu mine dincolo de granita caci mi-era stramt spatiul din ghiozdanul dintr-a 12-a. Dar m-am gandit la tine cu dor si la ce companie placuta esti tu arar.
Dincolo a fost nou. M-am descurcat de minune in postura de turist. Am purtat fara oprire Sony-ul la gat, cei 12.000 de foriniti in portmoneul albastru si Budapest card-ul in geanta verde. Sunt o sperie-fashion, doar ma stii.
Ca un copil de 10 ani cu Minimax in fata m-am bucurat cand am auzit "Ionapot!". (Eu mai pot!) Mi-au cerut buletinul si-am simtit pentru prima data in viata mea ca e util la ceva. Drumul s-a intins ca o seara lenesa de august si-am pierdut vremea ascultand o snoaba povestindu-si povestea cu happy ending despre viata ei in strainatate.
Ajunsa acolo, am dat nas in nas cu-o gura de metrou ce-mi trezea pofta de Bucuresti. Un taxi m-a furat si m-a dus din Pesta tocmai in Buda. La hotelul ce statea protapit in fata Parlamentului. Iar in reconstructie. Si noaptea s-a derulat in mai romanticul oras decat Parisul, mai nou comercial. Ca Viena, as putea spune.
Am urcat pe deal si-am vizitat Citadella. Privelistea m-a facut sa ma asez caci picioarele nu rezistau la ce vedeau ochii. Am urcat si pe la Castel si-am facut poze in modul sepia. Un pic depasind excursia, cea mai frumoasa experienta a fost, pot spune, la muzeul de martipan. Locul in care amestecul de migdale si zahar prindeau forme si culori tot mai cunoscute. L-am vazut pe Garfield golind frigierul, pe cei 101 dalmatieni uitandu-se la televizor, pe Harry Potter - fulger in frunte - rasfoind in biblioteca carti de magii ieftine si chiar pe Printesa Sisi. Cea cu resedinte prin toata Europa. Un alt punct forte a fost inghetata de scortisoara si lapte de pasare dar nu vreau sa insist pe subiect caci ti se strica hardul de la saliva ta electronica.
In ziua de intors acasa am reusit sa-mi si stric sandalele romane, semn ca am fost o adevarata turista. Si totusi, cand am trecut cu trenul de Curtici si recunosteam meleagurile "mai mult decat romanesti" am simtit ca apartin. Ciudat... Imi da peste nas visurile. Dar asta e alta poveste.