Scenariu de UVT

Amfiteatrul plin. Rândurile înghesuite de actori de un an şi jumătate. Profesorul iese pe geam, la o ţigară. Viermuiala mai durează câteva minute. Se plesnesc pixuri de blatul băncii, colile provoacă ecou scurt, fâsâie sticlele de băuturi carbogazoase. Sceneta e pe cale să înceapă.
(se ridică cortina, lumina ochilor mulţi ţine loc de reflector)
Profesorul letargic (zâmbind): Bine-aţi venit! (închide ochii şi i se accentuează zâmbetul) Astăzi veţi susţine un examen foarte important. Sunteţi infanţii care vor arăta astăzi că au învăţat să facă la oliţă în stil jurnalistic. Vă anunţ însă că nu toţi veţi avea şansa să primiţi şi hârtia igienică la final. (gângureli înfundate în scutece se aud din sală) Cei care nu mi-au trimis tema cu ţinutul biberonului drept la 90° nu vor avea dreptul acesta.
Bebeluşul cu tupeu : La mulţi ani, profesore Si! Asta vine pentru prima noastră întâlnire din 2009. Scuzaţi-mă că am curajul să-mi apăr cauza oliţei, dar ştiam că e abandonat procesul cu biberonul. Asta dacă ma pot baza pe cuvântul dvs. pe care arar l-am auzit. (din spate se-aud muci traşi de către copii care se simt cu musca pe oliţă)
Profesorul letargic face câteva piruete, îşi bagă repetat mâinile în buzunare şi se gândeşte. Se gândeşte rânjind pentru o bună bucată de vreme, fapt ce îi permite şi profesorului întârziat să sosească.
Profesorul întârziat (cu celularul sunând pe fundal): Eu v-am spus de la prima oră, cea cu scaieţii de la pamperşi, că vreau totul sau nimic.
Numeroase colţuri de gură scapă înjurături semi-deontologice. La adresa educatorilor, la adresa creşei.
Cortina cade două ore mai târziu cu-o grămadă de copii, iritaţi ca şi cum nu au cunoscut pudra de talc, care strâng semnături de salivă pentru o petiţie. Împotriva opoziţiei opuse învăţăturii.