Ultima poza a lui Michael

Nu vroiam să scriu nimic de el. Poate asta se vroia a fi forma mea de respect. Poate nu mă simţeam la înălţimea momentului. Cam 10 zile din ultimele 13, am evitat orice Michael-articol. Însă astăzi, n-am putut evita să mă uit la televizor. Şi mă uitam ca o proastă, mutând de pe un post pe altul, să văd mai multe şi mai profunde. Astăzi a fost chiar şocant şi nu-mi explic decât prin faptul că în sfârşit, se termină. La fel ca şi la cele două înmormântări la care am făcut parte în ultimul foarte scurt timp. Între atâtea reportaje cu toate înfăţişările lui Michael, cu parcul sau pseudo-parco-cimitir în care urmează să fie îngropat, cu testamente şi un tată maltratându-şi copii, am văzut şi-această poză. Ultima în care Michael Jackson încă respira. Am ascultat şi toata istoria ei. Cum un paparazzi secund şi-a informat principalul de sosirea ambulanţei la resedinţa lui Michael şi cum acesta a sosit în 10 minute şi-a captat acest moment prin geamurile dubiţei cu girofaruri. Cum probabil apăsa disperat pe butonul aparatului în speranţa că unul din cele 30 de cadre pe minut are să fie câştigător. Şi l-a surprins pe cântăreţ într-un mod mai mult decat privat, interzis, nedorit. Şi cum a primit şi jumatate de milion de dolari pentru această poză. Poză, nu fotografie. Deşi am văzut atâtea Grey's, ER şi Scrubs încât nu mă mai impresionau astfel de instantanee, astă poză m-a lovit aproape la fel de mult ca şi una care personaliza căderea liberă a unui trup dintr-unul din cele două turnuri gemene pe 11 septembrie 2001. Este mult prea nepermisă şi parcă nu-l mai văd pe cel ce-a inventat "moonwalk-ul" pe care-l repetam pe covor şi nu-mi ieşea. Ci văd un corp respirând artificial care-mi lasă un ultim gust amar despre "regele muzicii pop". Păcat!