Povestea vieţii - Cireaşa

Don't you just love cherries? Modul în care îţi fac roşu cu ochiul. În lada lor din piaţă, de pe ziarul lor de duminică? Le vezi preţul cam mărişor şi eşti dispus, totuşi, să iei două kilograme căci ştii că pofta e mai presus de raţiune? Plăteşti rapid cu bani ficşi şi îţi ţii punga strâns aproape de piept. Pe drum spre casă, mai furişezi mâna în plastic şi furi câte o glorioasă cireaşă. O vezi. E roşie, cărnoasă şi lipicioasă de la mizeria şi praful din dubiţa cu care a venit. Te uiţi ferit în jur, să verifici dacă te observă careva, şi-o ştergi fugitiv de tricoul tău de mers la piaţă. Şi urmează gloriosul moment. Contopirea. Dinţii tăi muşcând finuţ din pielea cireşei şi dezgolind-o suav şi-apoi fructul! Fructul în sinea lui, în sinea gustului. Toată saliva se-adună să sărbatorească împlinirea acelei cireşe. Explozia de dulce şi, uşor de tot, acrişor, pentru o senzaţie divină dar totuşi cu pământescul sentiment de fiori pe coloană. Te provoacă la gândul celorlalte consoarte din plasă în cădere liberă. Castronul galben şi duşul robinetului. Grăsunele se lovesc moale de plastic şi se lăfăie în apa care se murdăresşte treptat. Le pipăi delicat şi simţi tot ce-ţi vor dărui. Pulpă, gust, aromă, formă, culoare, zâmbete.
Spune-mi, tu.. Ţi-ai găsit cireaşa perfectă?