M-am dus s-o văd pe Andreea Esca

Şi-am văzut-o. Era ca în filmele de dragoste, ea se apropia, totul încetinea, cineva pornise un uscător de păr şi îi sufla părul, zgomotul făcut de tocurile ei bubuiau precum inima mea ... Stop. Evident că n-a fost aşa. Andreea Esca a fost invitată astăzi, la FJSC, în cadrul a ceva serii de discuţii libere jurnalişti mişto - viitori-muritori-de-foame. Doar că evenimentul, da, îi pot spune aşa, a fost stricat de organizare.
FJSC-ul, o facultate cunoscută, deşi încărcată de nume grele academice, se întinde doar pe faimosul etaj 6. Iar un singur etaj este un loc mic pentru trei ani de licenţă, doi de masterat şi eu-ştiu-câţi de doctorat. Săli micuţe, bibliotecă minusculă, secretariat înghesuit. Cursurile se ţin în restul etajelor din clădirea Politehnicii sau pe la Universitate, care, cum se nimeresc. Aşadar, pentru sosirea ştiristei s-a rezervat o sală autentică a FJSC, prin urmare, mică. Mică pentru audienţa venită şă caşte gura, să blitzuiască sau de ce nu, să chiar asculte ce avea de spus dna Esca pe tema recesiunii în televiziune.
Deci participarea mea la discuţia cu Andreea Esca a constat în glimpse-ul ce i l-am tras pe coridor şi cele 20-30 de minute în care am încercat, de la 1.65 m, să mă ridic şi să văd ceva peste mulţimea adunată la uşă. Puţin dezamăgitor. Pot doar să promit că nu m-am dus cu aparatul foto şi că a fost cumva plăcut să o văd în persoană. Totuşi, ce-i al ei, e pus deoparte. Indiferent de bărfe.

Ah, ah, şi fun fact.. Deşi avea tocuri, era doi cu vreo 4-5 cm mai înaltă decât mine.

Reiau

Reiau blogoreea. Din mai multe motive.

1. Am ruginit rău de tot şi dacă nu fac ceva curând, aşa rămân. Şi până-mi lucrează pilele la a-mi găsi ceva de lucru, mai blogăresc puţin.
2. În numele acelui alt blog înfiinţat cu ocazia mutării la Bucureşti. Merită şi el o continuare pe bătrânul castron-de-fiţuici.
3. Pentru că doamna Adina Baya şi Ludu mi-au spus-o, într-un fel sau altul. Şi probabil şi alţii (a se citi pinguinu) mi-au spune-o.
4. Pentru că-mi trec gârlă evenimente şi figuri prin faţă şi le dau uitării. Şi-aş vrea să le pot dezbate. Să le pot păstra. Dacă nu drept evenimente cu newsworthiness, macar cu rol de memory-worthiness.
5. În numele marilor schimbări prin care trec.

Deci veţi mai auzi de mine.

Şi.. ce faci vara asta?

Acum c-am încheiat cu reportajele, definitiv, cu licenţa, parţial, şi căldura îmi înroşeşte termometrul de la geam, mă bat gânduri de ducă şi de dor.

Şi-mi văd prietenii făcându-şi planuri de Spania ori Ungaria sau chiar India! De concerte, plajă pe roci sau summer job. Şi eu sunt acelaşi om care nu prea are ce să facă vara asta. E o ultimă vară de lenevit şi presimt cum mă voi trezi zi după zi, voi mânca cutii intregi de cheese balls ca un personaj favorit de-al meu şi-mi voi lăsa barbă. Ah, nici măcar asta nu pot face.

Am să-mi încep totuşi o to-do-list pentru bagajul de luat pentru noua mea locuinţă.

• cumpără-ţi propriul uscător de păr căci nu-i poţi lăsa pe ma & pap fără!
• cere de la tanti patroana de la butic cutii de carton pentru categorisit bagaju!
• nu uita să mergi să-ţi iei cartea de muncă
• nu uita nici să-ţi retragi dosaru de la tanti doctoriţa care te ştie de când te-ai născut
• cumpără-ţi câte o lingură, o furculită şi două cuţite din alea frumoase şi copilăroase dar rezistente

Grozav. Se prevede numai de bine. Tu ce faci vara asta?

CM plin de surprize dulci, crocante si acidulate

Nu mi-am negat niciodata statutul de consumator orb si poate, tampit. Ma refer strict la cele de-ale gurii. A doua zi dupa reclama de la Dots, mi-am facut mari rezerve de batoane de ciocolata cu branza in frigider. Prin supermarket, degust, miros, probez orice e nou si promovat.
Habar nu-aveam ca ma voi lafai si in faima Campionatului Mondial reprezentata de dulciuri noi sub forma de mingi de fotbal sau alte cele. Oricum, ma bucur ca le-am descoperit singura in timp ce rataceam prin rafturi si nu m-am mai lasat dusa de nas de catre reclamele super colorate, pline de E-uri publicitare.

Dar m-am lasat dusa de val si-am gustat... There they go, in ordinea inversa topului.

3. Fanta World - Africa de sud

Un gust ciudat. Poate fi asemuit cu un suc ieftin de dozator, dar daca-ti plac fructele de padure, e ok.







2. Chipsuri Chakalaka. Sunt delicios de aromate. Chakalaka e o mancare traditionala africana de origine vegetala. Contine ardei si ceapa si usturoi si rosii si chilli si niste fasole ciudata de-a lor. Thumbs up!











Locul intai l-am pastrat pentru ciocolata, bineinteles. Milka a scos o editie limitata numita Milka Champiolade. Evident, o ciocolata de buna calitate, ca intotdeauna, cu ceva crema usoara de caramel si mingiute de orez 'explodat' care la exterior aratau ca mingi de fotbal, ce surpriza! Am insistat sa o pozez chiar eu. Yum yum!










Distractie mare si pofta placuta la meciuit!

Cultura de spaghete pentru toate gusturile

Pare-se ca in 1957 s-au inventat plantatiile de spaghete. Numai ca cei care s-au bucurat de anii 1958, 1959, 1960 si tot asa, au uitat sa ude copaceii si s-a secat o idee destul de revolutionara, as spune. Ca mare fan al pastelor Carbonara si Bolognese ce sunt.

Stiu ca n-am fost prezenta aici pe 1 aprilie ca sa fac o farsa draguta si ingenioasa pentru blogosfera. Asa ca hai sa ne bucuram de una dintre cele mai destepte farse ale celor de la Panorama - BBC.

Legendele spun ca imediat dupa aparitia materialului la tv, au sunat telespectatorii care doreau si ei reteta copacilor de spaghete. Si se pare ca primeau un raspuns simpatic: "Plantati un bat din cutia de spaghete intr-o conserva cu sos de tomate si...sperati la tot ce e mai bun".

Sarbatori frumoase!

Yet another dumb commercial

Sexista pana in panzele albe. Sa fii barbat adevarat = sa bei bere si sa stii fotbal? Cahhh!

Mai stii?

Daca pasta de dinti Cristal ti-o reamintesti vag, cu siguranta nu ai uitat Aqua Fresh! Si nici melodia lui Mihai Constantinescu care ne bantuia peste tot. Aqua Fresh in 3 culooori! Inainte sa incep sa desenez inimioare la sfarsitul caietelor, obisnuiam sa reproduc faimoasa pasta de dinti cu cele trei culori. Si mare mai imi era mirarea cand vedeam ca nu se combina culorile in tub.

Deci, ceva ca sa iti aduca aminte de prospetimea zilelor alora.