joi, 25 februarie 2010
Nouvelles
Adică, sunt în continuare trupa mea preferată şi prea rar trece o zi fără să îi ascult, însă nu sunt genul de fan care ştie ultima cucerire a lui Richard sau ultimul tweet al lui Tom.
Am reuşit azi să mă abonez via Feisbuc la un grup Keane-fans care mă va ţine la curent mai mult decât îmi pot dori. Şi am aflat astfel de varianta în limba franceză a piesei Black Burning Heart, piesa care ţine ultimul lor album alive and kicking, părerea mea. Piesă înregistrată pentru o compilaţie exclusivistă menită să strângă bani pentru ajutorarea victimelor din Haiti.
Şi ca să nu vorbesc chinezeşte aiurea, aici sunt ambele variante.
Totuşi, Keane sunt o trupă 100% britanică şi au nevoie de asta în continuare ca să trăiască.
luni, 1 februarie 2010
Automatele CFR-ului - te bagi sau nu te bagi?
Ce-i drept, pana nu vad, sunt si eu sceptica, ca tot romanul la poarta noua. Do excuse!
PS. Or fi avand si optiunea "reducere student cu cupoane"?
duminică, 31 ianuarie 2010
Cine a inventat degetele de la picioare?
Degetele de la picioare sunt cea mai neplacuta experienta vizuala a corpului uman. Sunt niste creatii mici si neregulate, de multe ori incovoiate si cu unghii urate. Da, ok, am vazut si degete cat de cat acceptabile, dar in general, le urasc. Nu seamana intre ele, nu au o proportionalitate echilibrata precum cele de la maini si au spatii ciudate intre ele.
Doar stim cu totii sindromul degetului numarul 2 care il depaseste in inaltime pe cel mare! Asa ceva nu e placut ochiului. Si ce parere aveti de unghiile degetelor mici care de multe ori sunt niste chestii mici si dizgratioase?
Sa nu mentionam culorile de oja care le gasim pe asa numitele unghii. Negru, galben, alb. Nu le ajuta cu nimic, ci mai rau, le limiteaza si le face sa para niste terminatii scurte si grase. Uh!
Sezon rece, last longer ca sa nu fie nevoie sa le revedem prea curand!
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Vis de iarnă?
Muncă. Examene. Cărţi. Cafele îngrijorătoare. Bârfe. Griji. Wait a minute. Nu e cum ar trebui să fie viaţa la 21 de ani. Să mă arunc în pat noaptea şi să tresar la ora 7 am, sâmbăta dimineaţă cum că ar trebui să fiu pe drum spre job?
Devine greu de ales. Amân să mă gândesc la ce urmează. Se poate să supravieţuiesc fără bani, într-o stare imaterială acceptabilă? Se poate să-mi schimb şi drumul şi visele? Nu, nu e post visător sau care cere milă. Nu cere nici cititori, în fapt. E un mic pas ce îl fac eu singură ca să văd daca deep down in me mai sunt eu sau chiar e altcineva, pur şi simplu obosit.
Altcineva, sigur.
luni, 14 decembrie 2009
Greşeli

La Craiova, pare haos doar dacă priveşti din afară. Din interior, nebunia s-ar putea dovedi un exces de raţiune. Echipa a schimbat trei antrenori în şapte luni. Urmează al patrulea, “sută-n sută”. Debandadă? Nici pomeneală! Pentru fiecare dintre schimbări, a existat o justificare punctuală.
Demiterea lui Eugen Neagoe a avut chiar mai multe. În primul rînd, “e şi un tehnician fără noroc”. În al doilea rînd, adaugă exasperat finanţatorul clubului, “din nou a aşezat greşit echipa pe teren”.
După două sezoane intermitente, Napoli a fost dat afară pentru “o pregătire execrabilă a meciului”. Pe Daniel Mogoşanu, numit în vară, n-a mai fost cazul să-l certe patronul. L-au luat la rost jucătorii, prin vocea atacantului-alfa Florin Costea: “A greşit. I-am reproşat că a schimbat sistemul de joc, nu era normal să facă aşa ceva!”. Normal era ca tehnicianul să nu ia nici o decizie fără aprobarea jucătorilor şi patronului. Dacă ei nu se pricep la antrenorat, cine să se priceapă?
Problema e că nu se pricep şi la antrenori. Pînă acum, patronul oltenilor a mizat, ca un făcut, numai pe tehnicieni care, mai devreme sau mai tîrziu, au greşit. Au greşit sistemul, tactica, antrenamentele, pregătirea fizică, echipa, campionatul, ţara.
Ar trebui ca în Bănie să vină un antrenor mai presus de orice îndoială, unul care n-a greşit, nu greşeşte şi nu va greşi în ruptul capului. Mai există altul, în afară de Piţurcă?
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Small quote from House
House: Blue the janitor.
Dr. Wilson: What?
House: That’s his name.
Dr. Wilson: His name is Lou.
House: I owe him an apology.
Gotta love House.

