Laundry day

Mulţi ştiu că am evitat ziua aceasta. Munţii de haine se adunau şi eu îi ignoram ca Martha pe Stewart. Dar azi mi-a bătut ceasul, nevoile au învins, hainele au plecat la spălat.

Doar ca să nu existe nelămuriri, nu îmi place să port o rufă zile la rând, nu iubesc germenii şi nici nu mă simt ca acasă între purcei. Însă am amânat pe cât posibil acest dus de haine la spălat pentru că mi-era practic ruşine să-mi duc my jammy pants care necesită washing la altcineva în cameră, la altcineva în maşina de spălat. Şi da, de când sunt în Bucureşti mi-am mai spălat hainele. Mă rog, Iulian mi le-a spălat. Şi nu am găsit nicio jenă în asta. Însă my laundry nu mai pot face turul Bucureştiului de fiecare dată când am eu nevoie să-mi clătesc un tricou, din sectorul 6 până-n 3.

Aşa că îi mulţumesc tipului de la etajul 3 care mi-a făcut drumul cât mai scurt, a pus mult balsam pentru lenjeria pătuţului şi mi-a zâmbit gingaş, toate pentru 3 lei.

Zilele Biz şi Zilele Busy

Între cele două tabere mi-am împărţit zilele de la întoarcerea de-acasă. Luni m-a lăsat să respir, însă marţi dimineaţa m-a tras de mânecă şi m-a dus la un eveniment grandios şi fiţos. Cine? Iulian. A făcut cumva rost de invitaţii la această săptămână mai mult decât interesantă. Zi după zi, inovaţie, antreprenoriat, real estate, csr şi media. Conferinţe, oameni îmbrăcaţi cum trebuie, promit c-as scos şi noi hainele cele bune, pauze de cafele, cafele foarte bune făcute la aparatele alea şmechere de la Nescafe, pauza de prânz cu salate fistichii, tot tacâmul. Am avut ocazia să-mi defileze prin faţă băieţii de la Dolce Sport, Amalia Enache, Mihaela Geoană, Huidu şi foarte multe personalităţi care au devenit aşa ceva în ochii mei abia după ce-am luat cunoştinţă de ei. Ne-am şi scos cu câte un mouse pad cu o fotografie de-a noastră, făcută în pauza de masă a ultimei zile. O s-o încarc zilele următoare.

Săptămână nebună, am tras şi-o boală de-o zi sâmbătă, febrilă şi durerilă. Movie nights cu trupa duminică şi ia-o iar de la capăt. Săptămâna doi a fost iarăşi plină de activităţi culturale, de inspiraţie, ba chiar, motivaţie (motivare) masteristică. Am lucrat la un proiect mult şi bine şi-am reuşit să-l prezentăm şi să provocăm discuţii. Plăcut! Şi-acum nu mai ştiu cum să mă relaxez! De unde să încep?

Mi-am refăcut plinul cu cărţi (Shining, Fata cu cercel de perlă şi Pianistul) şi-am reuşit să capăt doar o muştruială scurtă pentru întârzierea anterioarelor. Mi-am cumpărat şi untul de arahide mult dorit şi Nutella cea de la reduceri. Am multe episoade de Gilmore Girls ahead of me. O să încep cu ojă pentru unghii, o jumătate de oră de făcut nimic şi puţin project working la decorarea uşii mele de la dulap. Cine ştie, poate odată cu 1 decembrie, o să pot să pun şi nişte luminiţe în cameră, dacă nu se supără colega.

Weekend plăcut şi ne vedem la meci! :)

Astăzi am fost...

Tipa căreia i-a căzut bagheta franţuzească pe jos, în metrou, în văzul lumii. Altfel, bagheta ar fi ajuns în cămin şi-ar fi devenit un sandwich cald cu şuncă şi cremă de unt cu caşcaval. Cam ca ăsta.

Să curgă sânge.

O replică favorită de-a unui prieten. Ok, nu a curs, cel puţin nu neregulat, dacă mă înţelegeţi. A curs însă încet, sigur şi cu un scop bine definit. Mi-a trecut pe la urechi cum o cunoştinţă a unui prieten a unei mătuşi, vecină cu nu-mai-ştiu care are nevoie de sânge, fiind spitalizat. Nu mi-a luat mult ca să mă ofer să donez, dat fiind că sunt o maniacă a pungilor de sânge care se depărtează de patul în care stau întinsă, letargică.

Aşa că am mai cules doi-trei voluntari şi-am pornit către Centrul de Recoltare, undeva pe la Piaţa Victoriei, însă dosit şi nepromovat. Obişnuită cu socoteala de-acasă, de la Timişoara, unde în maxim o oră eram înapoi, în drum spre casă, m-am prezentat plină de interes şi inimă bună. Puţin mai târziu am aflat că e rea. Procedeul prin care treci ca să primeşti ok-ul de a dona a durat ceva mai mult şi-a constat în drumuri între cabinetele 46, 39 şi 42. Ok, da, a durat mult, ok, da, mi-a descoperit şi ceva suflu la plamâni şi mi s-a recomandat să văd un specialist, însă toate pălesc în faţa comportamentului demn de laudă al echipei care lucrează la recoltare. De la prima doctoriţă până la tanti de la radiografie şi cea care mi-a luat sânge din deget, toată lumea era dispusă să te ajute, să-ţi repete iar şi iar traseul pe care-l ai de făcut, să-ţi laude puţin gestul şi să-ţi mai arunce şi-un zâmbet. Am rămas mai mult decât surprinsă. Prejudecăţile cu care am sosit în Bucureşti, nu ale mele proprii ci izvorâte de majoritatea celor de-acasă, încep să piară şi să fie contrazise de exemple adevărate.

Funny fact: la intrare era postat un afiş care le interzice momentan celor din sectorul 4 să doneze din raţiuni tânţăristice.

Photo fact: carnetul meu de donator de-aici

M-am dus s-o văd pe Andreea Esca

Şi-am văzut-o. Era ca în filmele de dragoste, ea se apropia, totul încetinea, cineva pornise un uscător de păr şi îi sufla părul, zgomotul făcut de tocurile ei bubuiau precum inima mea ... Stop. Evident că n-a fost aşa. Andreea Esca a fost invitată astăzi, la FJSC, în cadrul a ceva serii de discuţii libere jurnalişti mişto - viitori-muritori-de-foame. Doar că evenimentul, da, îi pot spune aşa, a fost stricat de organizare.
FJSC-ul, o facultate cunoscută, deşi încărcată de nume grele academice, se întinde doar pe faimosul etaj 6. Iar un singur etaj este un loc mic pentru trei ani de licenţă, doi de masterat şi eu-ştiu-câţi de doctorat. Săli micuţe, bibliotecă minusculă, secretariat înghesuit. Cursurile se ţin în restul etajelor din clădirea Politehnicii sau pe la Universitate, care, cum se nimeresc. Aşadar, pentru sosirea ştiristei s-a rezervat o sală autentică a FJSC, prin urmare, mică. Mică pentru audienţa venită şă caşte gura, să blitzuiască sau de ce nu, să chiar asculte ce avea de spus dna Esca pe tema recesiunii în televiziune.
Deci participarea mea la discuţia cu Andreea Esca a constat în glimpse-ul ce i l-am tras pe coridor şi cele 20-30 de minute în care am încercat, de la 1.65 m, să mă ridic şi să văd ceva peste mulţimea adunată la uşă. Puţin dezamăgitor. Pot doar să promit că nu m-am dus cu aparatul foto şi că a fost cumva plăcut să o văd în persoană. Totuşi, ce-i al ei, e pus deoparte. Indiferent de bărfe.

Ah, ah, şi fun fact.. Deşi avea tocuri, era doi cu vreo 4-5 cm mai înaltă decât mine.

Reiau

Reiau blogoreea. Din mai multe motive.

1. Am ruginit rău de tot şi dacă nu fac ceva curând, aşa rămân. Şi până-mi lucrează pilele la a-mi găsi ceva de lucru, mai blogăresc puţin.
2. În numele acelui alt blog înfiinţat cu ocazia mutării la Bucureşti. Merită şi el o continuare pe bătrânul castron-de-fiţuici.
3. Pentru că doamna Adina Baya şi Ludu mi-au spus-o, într-un fel sau altul. Şi probabil şi alţii (a se citi pinguinu) mi-au spune-o.
4. Pentru că-mi trec gârlă evenimente şi figuri prin faţă şi le dau uitării. Şi-aş vrea să le pot dezbate. Să le pot păstra. Dacă nu drept evenimente cu newsworthiness, macar cu rol de memory-worthiness.
5. În numele marilor schimbări prin care trec.

Deci veţi mai auzi de mine.

Şi.. ce faci vara asta?

Acum c-am încheiat cu reportajele, definitiv, cu licenţa, parţial, şi căldura îmi înroşeşte termometrul de la geam, mă bat gânduri de ducă şi de dor.

Şi-mi văd prietenii făcându-şi planuri de Spania ori Ungaria sau chiar India! De concerte, plajă pe roci sau summer job. Şi eu sunt acelaşi om care nu prea are ce să facă vara asta. E o ultimă vară de lenevit şi presimt cum mă voi trezi zi după zi, voi mânca cutii intregi de cheese balls ca un personaj favorit de-al meu şi-mi voi lăsa barbă. Ah, nici măcar asta nu pot face.

Am să-mi încep totuşi o to-do-list pentru bagajul de luat pentru noua mea locuinţă.

• cumpără-ţi propriul uscător de păr căci nu-i poţi lăsa pe ma & pap fără!
• cere de la tanti patroana de la butic cutii de carton pentru categorisit bagaju!
• nu uita să mergi să-ţi iei cartea de muncă
• nu uita nici să-ţi retragi dosaru de la tanti doctoriţa care te ştie de când te-ai născut
• cumpără-ţi câte o lingură, o furculită şi două cuţite din alea frumoase şi copilăroase dar rezistente

Grozav. Se prevede numai de bine. Tu ce faci vara asta?