Castronu' de fiţuici

Laundry day

2010-11-26T13:44:00.002+02:00

Mulţi ştiu că am evitat ziua aceasta. Munţii de haine se adunau şi eu îi ignoram ca Martha pe Stewart. Dar azi mi-a bătut ceasul, nevoile au învins, hainele au plecat la spălat.

Doar ca să nu existe nelămuriri, nu îmi place să port o rufă zile la rând, nu iubesc germenii şi nici nu mă simt ca acasă între purcei. Însă am amânat pe cât posibil acest dus de haine la spălat pentru că mi-era practic ruşine să-mi duc my jammy pants care necesită washing la altcineva în cameră, la altcineva în maşina de spălat. Şi da, de când sunt în Bucureşti mi-am mai spălat hainele. Mă rog, Iulian mi le-a spălat. Şi nu am găsit nicio jenă în asta. Însă my laundry nu mai pot face turul Bucureştiului de fiecare dată când am eu nevoie să-mi clătesc un tricou, din sectorul 6 până-n 3.

Aşa că îi mulţumesc tipului de la etajul 3 care mi-a făcut drumul cât mai scurt, a pus mult balsam pentru lenjeria pătuţului şi mi-a zâmbit gingaş, toate pentru 3 lei.

Zilele Biz şi Zilele Busy

2010-11-26T00:27:00.002+02:00

Între cele două tabere mi-am împărţit zilele de la întoarcerea de-acasă. Luni m-a lăsat să respir, însă marţi dimineaţa m-a tras de mânecă şi m-a dus la un eveniment grandios şi fiţos. Cine? Iulian. A făcut cumva rost de invitaţii la această săptămână mai mult decât interesantă. Zi după zi, inovaţie, antreprenoriat, real estate, csr şi media. Conferinţe, oameni îmbrăcaţi cum trebuie, promit c-as scos şi noi hainele cele bune, pauze de cafele, cafele foarte bune făcute la aparatele alea şmechere de la Nescafe, pauza de prânz cu salate fistichii, tot tacâmul. Am avut ocazia să-mi defileze prin faţă băieţii de la Dolce Sport, Amalia Enache, Mihaela Geoană, Huidu şi foarte multe personalităţi care au devenit aşa ceva în ochii mei abia după ce-am luat cunoştinţă de ei. Ne-am şi scos cu câte un mouse pad cu o fotografie de-a noastră, făcută în pauza de masă a ultimei zile. O s-o încarc zilele următoare.

Săptămână nebună, am tras şi-o boală de-o zi sâmbătă, febrilă şi durerilă. Movie nights cu trupa duminică şi ia-o iar de la capăt. Săptămâna doi a fost iarăşi plină de activităţi culturale, de inspiraţie, ba chiar, motivaţie (motivare) masteristică. Am lucrat la un proiect mult şi bine şi-am reuşit să-l prezentăm şi să provocăm discuţii. Plăcut! Şi-acum nu mai ştiu cum să mă relaxez! De unde să încep?

Mi-am refăcut plinul cu cărţi (Shining, Fata cu cercel de perlă şi Pianistul) şi-am reuşit să capăt doar o muştruială scurtă pentru întârzierea anterioarelor. Mi-am cumpărat şi untul de arahide mult dorit şi Nutella cea de la reduceri. Am multe episoade de Gilmore Girls ahead of me. O să încep cu ojă pentru unghii, o jumătate de oră de făcut nimic şi puţin project working la decorarea uşii mele de la dulap. Cine ştie, poate odată cu 1 decembrie, o să pot să pun şi nişte luminiţe în cameră, dacă nu se supără colega.

Weekend plăcut şi ne vedem la meci! :)

Astăzi am fost...

2010-11-04T23:54:00.003+02:00

Tipa căreia i-a căzut bagheta franţuzească pe jos, în metrou, în văzul lumii. Altfel, bagheta ar fi ajuns în cămin şi-ar fi devenit un sandwich cald cu şuncă şi cremă de unt cu caşcaval. Cam ca ăsta.

Să curgă sânge.

2010-11-04T14:44:00.004+02:00

O replică favorită de-a unui prieten. Ok, nu a curs, cel puţin nu neregulat, dacă mă înţelegeţi. A curs însă încet, sigur şi cu un scop bine definit. Mi-a trecut pe la urechi cum o cunoştinţă a unui prieten a unei mătuşi, vecină cu nu-mai-ştiu care are nevoie de sânge, fiind spitalizat. Nu mi-a luat mult ca să mă ofer să donez, dat fiind că sunt o maniacă a pungilor de sânge care se depărtează de patul în care stau întinsă, letargică.

Aşa că am mai cules doi-trei voluntari şi-am pornit către Centrul de Recoltare, undeva pe la Piaţa Victoriei, însă dosit şi nepromovat. Obişnuită cu socoteala de-acasă, de la Timişoara, unde în maxim o oră eram înapoi, în drum spre casă, m-am prezentat plină de interes şi inimă bună. Puţin mai târziu am aflat că e rea. Procedeul prin care treci ca să primeşti ok-ul de a dona a durat ceva mai mult şi-a constat în drumuri între cabinetele 46, 39 şi 42. Ok, da, a durat mult, ok, da, mi-a descoperit şi ceva suflu la plamâni şi mi s-a recomandat să văd un specialist, însă toate pălesc în faţa comportamentului demn de laudă al echipei care lucrează la recoltare. De la prima doctoriţă până la tanti de la radiografie şi cea care mi-a luat sânge din deget, toată lumea era dispusă să te ajute, să-ţi repete iar şi iar traseul pe care-l ai de făcut, să-ţi laude puţin gestul şi să-ţi mai arunce şi-un zâmbet. Am rămas mai mult decât surprinsă. Prejudecăţile cu care am sosit în Bucureşti, nu ale mele proprii ci izvorâte de majoritatea celor de-acasă, încep să piară şi să fie contrazise de exemple adevărate.

Funny fact: la intrare era postat un afiş care le interzice momentan celor din sectorul 4 să doneze din raţiuni tânţăristice.

Photo fact: carnetul meu de donator de-aici

M-am dus s-o văd pe Andreea Esca

2010-10-28T13:38:00.004+03:00

Şi-am văzut-o. Era ca în filmele de dragoste, ea se apropia, totul încetinea, cineva pornise un uscător de păr şi îi sufla părul, zgomotul făcut de tocurile ei bubuiau precum inima mea ... Stop. Evident că n-a fost aşa. Andreea Esca a fost invitată astăzi, la FJSC, în cadrul a ceva serii de discuţii libere jurnalişti mişto - viitori-muritori-de-foame. Doar că evenimentul, da, îi pot spune aşa, a fost stricat de organizare.
FJSC-ul, o facultate cunoscută, deşi încărcată de nume grele academice, se întinde doar pe faimosul etaj 6. Iar un singur etaj este un loc mic pentru trei ani de licenţă, doi de masterat şi eu-ştiu-câţi de doctorat. Săli micuţe, bibliotecă minusculă, secretariat înghesuit. Cursurile se ţin în restul etajelor din clădirea Politehnicii sau pe la Universitate, care, cum se nimeresc. Aşadar, pentru sosirea ştiristei s-a rezervat o sală autentică a FJSC, prin urmare, mică. Mică pentru audienţa venită şă caşte gura, să blitzuiască sau de ce nu, să chiar asculte ce avea de spus dna Esca pe tema recesiunii în televiziune.
Deci participarea mea la discuţia cu Andreea Esca a constat în glimpse-ul ce i l-am tras pe coridor şi cele 20-30 de minute în care am încercat, de la 1.65 m, să mă ridic şi să văd ceva peste mulţimea adunată la uşă. Puţin dezamăgitor. Pot doar să promit că nu m-am dus cu aparatul foto şi că a fost cumva plăcut să o văd în persoană. Totuşi, ce-i al ei, e pus deoparte. Indiferent de bărfe.

Ah, ah, şi fun fact.. Deşi avea tocuri, era doi cu vreo 4-5 cm mai înaltă decât mine.

Reiau

2010-10-28T12:57:00.003+03:00

Reiau blogoreea. Din mai multe motive.

1. Am ruginit rău de tot şi dacă nu fac ceva curând, aşa rămân. Şi până-mi lucrează pilele la a-mi găsi ceva de lucru, mai blogăresc puţin.
2. În numele acelui alt blog înfiinţat cu ocazia mutării la Bucureşti. Merită şi el o continuare pe bătrânul castron-de-fiţuici.
3. Pentru că doamna Adina Baya şi Ludu mi-au spus-o, într-un fel sau altul. Şi probabil şi alţii (a se citi pinguinu) mi-au spune-o.
4. Pentru că-mi trec gârlă evenimente şi figuri prin faţă şi le dau uitării. Şi-aş vrea să le pot dezbate. Să le pot păstra. Dacă nu drept evenimente cu newsworthiness, macar cu rol de memory-worthiness.
5. În numele marilor schimbări prin care trec.

Deci veţi mai auzi de mine.

Şi.. ce faci vara asta?

2010-06-20T19:06:00.002+03:00

Acum c-am încheiat cu reportajele, definitiv, cu licenţa, parţial, şi căldura îmi înroşeşte termometrul de la geam, mă bat gânduri de ducă şi de dor.

Şi-mi văd prietenii făcându-şi planuri de Spania ori Ungaria sau chiar India! De concerte, plajă pe roci sau summer job. Şi eu sunt acelaşi om care nu prea are ce să facă vara asta. E o ultimă vară de lenevit şi presimt cum mă voi trezi zi după zi, voi mânca cutii intregi de cheese balls ca un personaj favorit de-al meu şi-mi voi lăsa barbă. Ah, nici măcar asta nu pot face.

Am să-mi încep totuşi o to-do-list pentru bagajul de luat pentru noua mea locuinţă.

cumpără-ţi propriul uscător de păr căci nu-i poţi lăsa pe ma & pap fără!
cere de la tanti patroana de la butic cutii de carton pentru categorisit bagaju!
nu uita să mergi să-ţi iei cartea de muncă
nu uita nici să-ţi retragi dosaru de la tanti doctoriţa care te ştie de când te-ai născut
cumpără-ţi câte o lingură, o furculită şi două cuţite din alea frumoase şi copilăroase dar rezistente

Grozav. Se prevede numai de bine. Tu ce faci vara asta?

CM plin de surprize dulci, crocante si acidulate

2010-06-06T19:18:00.007+03:00

Nu mi-am negat niciodata statutul de consumator orb si poate, tampit. Ma refer strict la cele de-ale gurii. A doua zi dupa reclama de la Dots, mi-am facut mari rezerve de batoane de ciocolata cu branza in frigider. Prin supermarket, degust, miros, probez orice e nou si promovat.
Habar nu-aveam ca ma voi lafai si in faima Campionatului Mondial reprezentata de dulciuri noi sub forma de mingi de fotbal sau alte cele. Oricum, ma bucur ca le-am descoperit singura in timp ce rataceam prin rafturi si nu m-am mai lasat dusa de nas de catre reclamele super colorate, pline de E-uri publicitare.

Dar m-am lasat dusa de val si-am gustat... There they go, in ordinea inversa topului.

3. Fanta World - Africa de sud

Un gust ciudat. Poate fi asemuit cu un suc ieftin de dozator, dar daca-ti plac fructele de padure, e ok.

2. Chipsuri Chakalaka. Sunt delicios de aromate. Chakalaka e o mancare traditionala africana de origine vegetala. Contine ardei si ceapa si usturoi si rosii si chilli si niste fasole ciudata de-a lor. Thumbs up!

Locul intai l-am pastrat pentru ciocolata, bineinteles. Milka a scos o editie limitata numita Milka Champiolade. Evident, o ciocolata de buna calitate, ca intotdeauna, cu ceva crema usoara de caramel si mingiute de orez 'explodat' care la exterior aratau ca mingi de fotbal, ce surpriza! Am insistat sa o pozez chiar eu. Yum yum!

Distractie mare si pofta placuta la meciuit!

Cultura de spaghete pentru toate gusturile

2010-04-04T21:40:00.002+03:00

Pare-se ca in 1957 s-au inventat plantatiile de spaghete. Numai ca cei care s-au bucurat de anii 1958, 1959, 1960 si tot asa, au uitat sa ude copaceii si s-a secat o idee destul de revolutionara, as spune. Ca mare fan al pastelor Carbonara si Bolognese ce sunt.

Stiu ca n-am fost prezenta aici pe 1 aprilie ca sa fac o farsa draguta si ingenioasa pentru blogosfera. Asa ca hai sa ne bucuram de una dintre cele mai destepte farse ale celor de la Panorama - BBC.

Legendele spun ca imediat dupa aparitia materialului la tv, au sunat telespectatorii care doreau si ei reteta copacilor de spaghete. Si se pare ca primeau un raspuns simpatic: "Plantati un bat din cutia de spaghete intr-o conserva cu sos de tomate si...sperati la tot ce e mai bun".

Sarbatori frumoase!

Yet another dumb commercial

2010-03-11T14:09:00.001+02:00

Sexista pana in panzele albe. Sa fii barbat adevarat = sa bei bere si sa stii fotbal? Cahhh!

Mai stii?

2010-02-25T23:10:00.002+02:00

Daca pasta de dinti Cristal ti-o reamintesti vag, cu siguranta nu ai uitat Aqua Fresh! Si nici melodia lui Mihai Constantinescu care ne bantuia peste tot. Aqua Fresh in 3 culooori! Inainte sa incep sa desenez inimioare la sfarsitul caietelor, obisnuiam sa reproduc faimoasa pasta de dinti cu cele trei culori. Si mare mai imi era mirarea cand vedeam ca nu se combina culorile in tub.

Deci, ceva ca sa iti aduca aminte de prospetimea zilelor alora.

Nouvelles

2010-02-25T20:11:00.003+02:00

I-am scăpat pe Keane din vizor în ultima vreme. De la Perfect Symmetry încoa'.

Adică, sunt în continuare trupa mea preferată şi prea rar trece o zi fără să îi ascult, însă nu sunt genul de fan care ştie ultima cucerire a lui Richard sau ultimul tweet al lui Tom.

Am reuşit azi să mă abonez via Feisbuc la un grup Keane-fans care mă va ţine la curent mai mult decât îmi pot dori. Şi am aflat astfel de varianta în limba franceză a piesei Black Burning Heart, piesa care ţine ultimul lor album alive and kicking, părerea mea. Piesă înregistrată pentru o compilaţie exclusivistă menită să strângă bani pentru ajutorarea victimelor din Haiti.

Şi ca să nu vorbesc chinezeşte aiurea, aici sunt ambele variante.

Totuşi, Keane sunt o trupă 100% britanică şi au nevoie de asta în continuare ca să trăiască.

Automatele CFR-ului - te bagi sau nu te bagi?

2010-02-01T20:54:00.003+02:00

In curand, ne luam talpasita si plecam la munte. Multi oameni din anul 3 de la facultatea noastra si de la specializarea noastra. Asa-i? Si daca tot vom folosi serviciile CFR, sunt curioasa daca vor apela cativa din noi la automatele care elibereaza 'bilete. Sistemul e simplu: bagi cardul, jonglezi cu touch screenu' si iti iese o chitanta mica pe care o prezinti apoi drept bilet. Nu e deloc rea ideea, in sine. Poate e vina mea ca mereu plec spre gara in ultima ora, dar fie la ora plecarii spre Bucuresti, fie la cea la care patineaza trenul spre Cluj, mai mereu intampin cozi lungi si oameni ofuscati. Eu cu masinariile m-as intelege mult mai bine!

Ce-i drept, pana nu vad, sunt si eu sceptica, ca tot romanul la poarta noua. Do excuse!

PS. Or fi avand si optiunea "reducere student cu cupoane"?

Tunsoarea intra si ea in criza

2010-02-01T20:49:00.002+02:00

Nu ca ar conta prea mult, dar am vazut 'trendul' tunsorilor 2010 si-am ramas siderata.

Cine a inventat degetele de la picioare?

2010-01-31T13:34:00.002+02:00

Nu de alta, dar sa-i spun ca sunt groaznice.

Degetele de la picioare sunt cea mai neplacuta experienta vizuala a corpului uman. Sunt niste creatii mici si neregulate, de multe ori incovoiate si cu unghii urate. Da, ok, am vazut si degete cat de cat acceptabile, dar in general, le urasc. Nu seamana intre ele, nu au o proportionalitate echilibrata precum cele de la maini si au spatii ciudate intre ele.

Doar stim cu totii sindromul degetului numarul 2 care il depaseste in inaltime pe cel mare! Asa ceva nu e placut ochiului. Si ce parere aveti de unghiile degetelor mici care de multe ori sunt niste chestii mici si dizgratioase?

Sa nu mentionam culorile de oja care le gasim pe asa numitele unghii. Negru, galben, alb. Nu le ajuta cu nimic, ci mai rau, le limiteaza si le face sa para niste terminatii scurte si grase. Uh!

Sezon rece, last longer ca sa nu fie nevoie sa le revedem prea curand!

Vis de iarnă?

2010-01-30T19:05:00.002+02:00

Azi a durut oboseala. Ultima lună şi jumătate m-a scos din circuitul meu.. în natură?

Muncă. Examene. Cărţi. Cafele îngrijorătoare. Bârfe. Griji. Wait a minute. Nu e cum ar trebui să fie viaţa la 21 de ani. Să mă arunc în pat noaptea şi să tresar la ora 7 am, sâmbăta dimineaţă cum că ar trebui să fiu pe drum spre job?

Devine greu de ales. Amân să mă gândesc la ce urmează. Se poate să supravieţuiesc fără bani, într-o stare imaterială acceptabilă? Se poate să-mi schimb şi drumul şi visele? Nu, nu e post visător sau care cere milă. Nu cere nici cititori, în fapt. E un mic pas ce îl fac eu singură ca să văd daca deep down in me mai sunt eu sau chiar e altcineva, pur şi simplu obosit.

Altcineva, sigur.

Greşeli

2009-12-14T15:18:00.003+02:00

La Craiova, pare haos doar dacă priveşti din afară. Din interior, nebunia s-ar putea dovedi un exces de raţiune. Echipa a schimbat trei antrenori în şapte luni. Urmează al patrulea, “sută-n sută”. Debandadă? Nici pomeneală! Pentru fiecare dintre schimbări, a existat o justificare punctuală.

Demiterea lui Eugen Neagoe a avut chiar mai multe. În primul rînd, “e şi un tehnician fără noroc”. În al doilea rînd, adaugă exasperat finanţatorul clubului, “din nou a aşezat greşit echipa pe teren”.

După două sezoane intermitente, Napoli a fost dat afară pentru “o pregătire execrabilă a meciului”. Pe Daniel Mogoşanu, numit în vară, n-a mai fost cazul să-l certe patronul. L-au luat la rost jucătorii, prin vocea atacantului-alfa Florin Costea: “A greşit. I-am reproşat că a schimbat sistemul de joc, nu era normal să facă aşa ceva!”. Normal era ca tehnicianul să nu ia nici o decizie fără aprobarea jucătorilor şi patronului. Dacă ei nu se pricep la antrenorat, cine să se priceapă?

Problema e că nu se pricep şi la antrenori. Pînă acum, patronul oltenilor a mizat, ca un făcut, numai pe tehnicieni care, mai devreme sau mai tîrziu, au greşit. Au greşit sistemul, tactica, antrenamentele, pregătirea fizică, echipa, campionatul, ţara.

Ar trebui ca în Bănie să vină un antrenor mai presus de orice îndoială, unul care n-a greşit, nu greşeşte şi nu va greşi în ruptul capului. Mai există altul, în afară de Piţurcă?

Small quote from House

2009-12-05T23:34:00.000+02:00

Dr. Wilson: Where’d you get those keys?
House: Blue the janitor.
Dr. Wilson: What?
House: That’s his name.
Dr. Wilson: His name is Lou.
House: I owe him an apology.

Gotta love House.

Tip top, mini top

2009-11-12T11:44:00.002+02:00

Long time, no talk at all, I know. Dar am gasit ceva interesant si am sa-l redau ca atare caci n-am timp de nicio prelucrare. Si anume, topul vedetelor autohtone si-al emisiunilor care atrag cei mai multi bani prin telespectatorii lor. Stirile ProTv s-au ratacit intre tabloide televizate bolnavicioase. Dar asta doar din cauza moderatoarei. Cert!

"

1. Catalin Maruta, (Happy Hour) – 4.475.000 de euro. Conform paginademedia.ro, Catalin Maruta, cu emisiunea Happy Hour de pe Pro TV este marele castigator al topului dupa ce a adus 4.475.000 de euro in vistieria postului lui Adrian Sarbu. Totusi, Happy Hour are cu 700.000 de euro mai putin decat anul trecut, iar de anul acesta a avut un concurent serios: tabloidul TV Acces Direct, al lui Madalin Ionescu.

Rating mediu pe emisiune: 543.000 de telespectatori
Nr. emisiuni: 195
Incasari medii pe editie: 23.000 euro

2. Gabriela Cristea (Nora pentru mama) – 2,5 milioane de euro. Si Nora pentru mama, show-ul Gabrielei Cristea de la Kanal D, a castigat cu 100.000 de euro mai putin decat anul trecut, dar a urcat totusi, o pozitie in top.

Rating mediu pe emisiune: 218.000 telespectatori
Nr. emisiuni: 352
Incasari medii pe editie: 7.000 euro

3. Andreea Esca (Stirile Pro TV) – 2,2 milioane euro. Publicitatea adusa de Stirile Pro TV a fost la jumatate fata de primele noua luni din 2008, cand se ridica la 4,2 milioane de euro, noteaza Paginademedia.ro.

Rating mediu pe emisiune: 977.000 de telespectatori
Nr. emisiuni: 274
Incasari medii pe editie: 8.000 euro

4. Razvan si Dani (Neata cu Razvan si Dani) – 2 milioane euro. Emisiunea lui Razvan si Dani a intrat direct pe locul patru in topul incasarilor. Emisiunea matinala de pe Antena 1, pigmentata cu Daniela Crudu, a avut lipici si la clientii de publicitate.

Rating mediu pe emisiune: 218.000 de telespectatori
Nr. emisiuni: 156
Incasari medii pe editie: 13.000 euro

5. Madalin Ionescu (Acces Direct) – 1,92 milioane euro. Tabloidul este vedeta si pe sticla, nu numai pe hartie. Intrat anul trecut in gradina Antenei, Madalin Ionescu s-a potrivit ca o manusa pe formatul de la Acces Direct. Ca audienta, se bate umar la umar cu Maruta. Ca bani, mai are de recuperate, dupa cum arata studiul Paginademedia.ro si Next Advertising.

Rating mediu pe emisiune: 511.000 telespectatori
Nr. emisiuni: 138
Incasari medii pe editie: 14.000 euro"

Cercei, o esarfa? V for Vintage la Timisoara!

2009-10-16T21:57:00.006+03:00

Saptamana viitoare, oricine are posibilitatea sa-si ofere un weekend placut, aromat si estetic. De ce? Pentru ca poposeste la Timisoara, pentru prima data, targul 'V for vintage', faimosul eveniment care incruciseaza tarabe si manechini pline de frumuseti cu vechime si nu numai. Pentru ca am reusit sa prind cu varful nasului putin din atmosfera targului la Bucuresti, il recomand cu draga inima oricarui iubitor de vintage, accesorii handmade si-alte artizanate colorate si inspirate. Promit ca e o placere sa te invarti ici-colo si sa nu stii care model ti se potriveste mai mult sau daca chiar le vei lua pe toate.

Unde? Cand? Cum?

Timisoara: 24 OCTOMBRIE, Iulius Mall

INTRE ORELE : 12.00 – 20.00

- intrare libera -

Nu am gasit un afis facut pentru timisoreni insa here's a glimpse de la vintage fair-ul din capitala.

O idee "treptată" de mişcare

2009-10-13T16:38:00.003+03:00

1. Descreţeşte fruntea.
2. Un plus de mişcare.
3. Trei? Ajunge!

Unde-i cuplul care a terminat cel mai recent de făcut dragoste pe Terra?

2009-10-12T22:32:00.005+03:00

Ă, nu ştiu chiar pentru secunda aceasta însă fiecare îşi poate afla pentru secunda sa. Cum adică "cum?" ? Intri frumuşel pe www.ijustmadelove.com şi îţi agiti ochii de jur împrejur. E o mică indiscreţie mai discretă pe care ne-o permitem, să fim serioşi. Şi să ne recunoaştem.
Curioşi sunt iepuraşii care o fac în mijlocul Atlanticului, asta în speranţa că într-adevăr se întâmplă acolo. Şi bineînţeles, 0 pe teritoriul României? Chiar şi din asta ne este "ocupat tot timpul"?

Musco-artă

2009-10-09T21:30:00.004+03:00

Când n-ai de lucru, îţi găseşti. Aşa şi-o fi găsit şi creatorul acestor desene în care actorii principali sunt .. Muştele moarte. Premiză? Locuia lângă un grajd? Şi-a spart insectarul dintr-a 8-a? Oricum ar fi fost, nota 9+ pentru idee. Artă modernă şi cu foarte mici sacrificii.

Michael, caricaturizat. Sper că inofensiv.

2009-09-26T15:05:00.002+03:00

O mică recomandare după mult timp

2009-09-26T11:16:00.002+03:00

Ştii cum e, când eşti ocupat, n-ai timp nici de propria mamă. Eu am avut timp să mai comunic cu ea prin intermediul unor drumuri la piaţă dar asta e o altă poveste. Esenţial e că am fost ocupată şi-am fost aşa tocmai din vacanţă, ceea ce-mi rezumă o perspectivă tristă despre cum v-a arăta viaţa mea după ce începe şcoala. Mi-am luat un avânt prea mare şi m-a implicat de curând într-un ONG, într-o asociaţie de voluntariat, pe un blog la comun, la făcut de reviewuri şi mai încă ceva, ici colo.
Dar prin lista zilnică de stuff to do, am găsit şi-o bucurie mică şi ieftină care ori nu e total împărtăşită lumii. Mă refer la fundaţia Pentru voi şi la proiectul lor, Un prieten pentru tine. Ce-i asta? E o obligaţie minimă cu încărcătură maximă pe care ţi-o asumi, benevol, dacă vrei, în faţa unei persoane cu dizabilităţi de intelect prin care îi promiţi să îi fii un prieten de suflet şi-un om drag care nu-l uită. Acest proiect are foarte puţine cerinţe oficiale, şi anume cere minim 4 ore pe lună petrecute cu beneficiarul care ţi se va alege de la centru.
Evident, poate fi o sarcină grea şi dificilă dar nu trebuie privită cu suspiciune. Eu zic că trebuie doar să ne băgăm puţin în papucii acelor oameni şi să vedem cam ce activităţi şi interese ni le-am tăia de pe listă. Iar dacă viaţa lor cam goală şi nevoia unui prieten diferit, care să-l scoată şi altundeva, să-l trateze normal şi nu protectiv, să-l iniţieze în alte plăceri, locuri, nu vi se pare demnă de băgat în seamaă, nu e nicio problemă. Însă dacă aveţi 4 ore pe lună de petrecut afară din casă, cu cineva care abia aşteaptă un voluntar, de ce să nu luaţi chestia asta în considerare? Garantez eu că e o experienţă din care ai numai de învăţat şi că poate fi în aceeaşi măsură, un beneficiu şi pentru noi înşine şi pentru felul în care vedem viaţa.
Long story short, pentru cine ar vrea să vină, http://www.pentruvoi.ro/, la secţiunea Implică-te. Accesaţi, mă întrebaţi, orice. Centrul de zi Pentru Voi are mulţi beneficiari, însă sunt short on voluntari. Think about it!

De ce nu mai pot iubi delfinii

2009-09-16T23:00:00.002+03:00

Pentru că am dat de un avorton de delfin pe plajă şi mi-au venit resturile de ziua trecută înapoi pe gât. Totuşi, săracă .. vieţuitoare!

Bătaie între hamsteri

2009-08-30T21:53:00.003+03:00

Trebuie să admit că cel gri e al meu. E băiat mare şi este căpăcit de fetiţa mică.
Adevărul e că el are o politică, şi anume că nu loveşte fetele.

Judy despre dragoste

2009-08-29T17:34:00.003+03:00

"... and if he doesn't kiss you, but you still feel like you've been kissed..."

Şi chiar nu contează cine e Judy. Judy e fiecare persoană care simte mult mai mult decât acei futterblyes din partea casei.

Planuri peste planuri

2009-08-25T10:43:00.002+03:00

În scurt timp, reîncepe "şcoala". Şi în scurt timp, am să absolv facultatea şi-am să devin o jurnalistă cu diplomă, şovăielnică. Mă rog, timpul nu e aşa de scurt dar când a mai rămas pe calendar un an, lucrurile par mult mai realistice şi nu mă mai pot ascunde sub plapumă. Sau după bluza mamei. Nu prea poartă fustă deci na. Revenind la şovăielnică. Şi la mine. Dat fiind că sunt genul de om care are în fiece dimineaţă o listă cu things to do în ziua ce porneşte, nu pot să intru în ultimele trei sute şaizeci şi de zile fără să mă gândesc la what is next.
Să nu mă fac înţeleasă greşit. Nu-mi schimb meseria! Adevărul e că entuziasmul a leşinat pe nesimţite, dar masteratul la FJSC, în Bucureşti, tot mă aşteaptă! Însă mă tot rodea gândul să întregesc vocaţia asta cu încă o specializare. Iar în timp ce culegeam prune la Belinţ, din iarbă, de lângă excrementele de oaie, mi-a venit ideea genială care mă ţine în priză de vreo două săptămâni. Regie! Regie, regizor, concept, viziune, artistic, unghiuri, cadre, toată familia. Şi-am înţeles atunci de ce o voce interioară tot mă împingea sprea Teatru de la terminarea bacului. Nu actoria trebuia să mi-o văd în faţa ochilor, ci uşor în spatele ei. Aşa că mi-am căutat drumurile, mi-am găsit finaliştii, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinema versus Universitatea Media, mi-am găsit cursuri, bibliografie pregătitoare pentru admitere, oameni de încredere si gata! M-am înarmat cu peste 100 de producţii autohtone, caiet de automeditaţii, caiet de notiţe. Sunt pe punctul de a-mi începe arhiva de însemnări în numele fiecărui regizor şi actor, care merită menţionaţi mai mult sau mai puţin. Sunt pornită să-mi încarc ultimul an de Jurna cu multă cultură cinematografică, pe lângă care am trecut de multe ori în vizionările mele fugitive de 2-3 filme pe noapte.
Specializare Jurnalism, iei în căsătorie, de bună voie şi nesilită de Laura, Specializarea Regie de Film şi Televiziune, ca să vă completaţi întru meserie, la bine şi, sperăm, la mai puţin rău, până când moartea vă va trece pe piatra funerară împreună?
Îhî!!!!!

Video revolutionar.. Care anunta revolutia, evident.

2009-08-23T16:19:00.002+03:00

Un video cu statistici ale internetorevoluţiei. Cumva, nu mă simt bine că fac parte din astă mare majoritate. Că m-am simţit cu musca pe căciulă la Facebook, la wikipedia, la flickr şi altele. Ba chiar şi la faptul că mi-am întâlnit iubitul pe Internet. Call me old fashion dar parcă ce-i prea mult strică. Deteriorează relaţiile umane. Comunicării cu mamă-mea şi pap. Activităţilor mele out-door. Între atâtea filme şi seriale şi bloguri. CV-ului meu. Dat fiind că tocmai am fost admisă într-un ONG. La distanţă! Şi altele pe care nici măcar nu am ajuns să le percep ca influenţate de cea de-a cincea roată la căruţă, Internetul. Don't get me wrong, sunt de-acord cu informarea rapidă şi uniformă. Cu dezvoltarea ori îmbunătăţirea. Dar nu vreau să ajungem deja la roboţei.

Să trăieşti măcar o zi ca o full-time femeie

2009-08-12T01:47:00.003+03:00

Recunosc, sunt părtinitoare până în pânzele albe. Povestea pleacă din copilăria mea când nu-mi plăceau rochiţele. Şi trec prin şcoala generală unde îmi implementasem codiţele ce trebuiau purtate cu 4-5 ani în urmă. Şi de-aici încolo, toate au decurs razna. Anatomia nu s-a arătat aplicabilă pe mine la vârstele din manual, notorietatea McDonalds-ului îşi avea cuibul la mine acasă, hainele comode alese de mama au devenit un o adev iar restul, ei bine, e istorie.
Şi-am crescut mare şi-am devenit o anti-modă şi-o moartea pasiunii din punctul acesta de vedere, al aparenţelor. Mi-am dezvoltat şi gândirea în paralel cu anii, iar acum sunt o susţinătoare convinsă a calităţilor în sine şi nu a aparenţelor. Am dat şi în extreme, recunosc, dar a fost spre binele si spre echilibrul pro-urilor şi contrelor pe care le susţin acerb şi azi. Şi astăzi se încoronează misognismul şi latura sexuală a antipledoariei mele. Rând pe rând, m-am simţit defavorizată în diverse cadre ale filmului vieţii, iar acum apăs tastele necesare ca să spun: "Aha! Ştiam eu că am dreptate!".
S-a întâmplat la şcoală. La orele cu profi bărbaţi. Aşteptam undeva, o recunoaştere a unei identităţi care vroia să se afirme prin altceva decât zâmbet. S-a întâmplat la un anume job. Unde nu mi s-a calculat eficienţa, ci am fost etichetată "şatenă şi cu ochii căprui" fără drept de apel. La şcoala de şoferi, în tonul instructorului. Cum vorbea cu mine, care strângeam volanul în mână şi ceream o parcare în plus şi cum vorbea cu colega, care apăsa pe frâna ca să-i râdă la glume în pace.
Seara precedentă a fost punctul culminant al teoriei mele. Am aruncat pe mine o rochie care în circumstanţele date, empata doar prin culoarea turbată şi nu prin "lungimea scurtă" sau decolteul adânc. Şi-am devenit deodată "pissy" şi "frumoaso". A fost momentul în care toate dăţile, în care am reuşit să mă fac plăcută ori înţeleasă ori ascultată undeva, mi se derulau prin faţa ochilor cu un X mare şi roşu tronând peste ele. A fost o palmă de misoginism şi-un şut de realitate sexistă. Multe încercări de a obţine ceva pe merite, pe valoare muncii ori a strădaniei mele, pe toate le vedeam acum ca nişte imagini prost editate care îmi suprapuneau pe faţă nişte machiaj extra şi-o fustă.
N-am să fiu o vitează. Nu o Margaret Thatcher. Nu o Jackie O. Îmi continui drumul aşa cum mi se aşterne şi am să rămân constantă. Fie şi de e să pierd ocazii, cu siguranţă o să apară şi unele adecvate pentru felul meu de-a fi. Dar nu am să mă vând drept o păpuşă care ştie cel mai bine să zâmbească şi să se pisicească. Asta poate doar într-un viitor undercover. Stay tooned for it!

Inventii exagerate: îngheţata penis?

2009-08-08T18:34:00.003+03:00

Am auzit de îngheţata cu aromă de cartof, caracatiţă sau vinete îngheţate. Foarte bine. Suntem 6 miliarde şi de capete pe Terra. Pot exista şi 6 miliarde şi de arome. Dar forme? Ce-am văzut nou depăşeşte spiritul meu modern şi trăznitele mele gusturi. Plus că mi se pare uşor degradantă pentru o îngheţată.

Post #2 cu John si Yoko

2009-07-09T09:43:00.004+03:00

Ştiţi cum e când plictiseala loveşte urât. Mâncarea nu-ţi mai place, serialele sunt pe terminate, drumul la Sibiu pare tot mai departe, messengerul şi twitterul nu-ţi mai priesc, prietenii dorm căci e 4 a.m. şi tot aşa. Unii ajung să vorbească singuri. Eu sunt altfel. Am început o conversaţie destul de tâmpită cu hamsterii mei şi-apoi am observat că-mi place cum cade lumina pe ei. Evident, i-am pozat iar pe mustăcioşi şi-am tras şi câteva filmuleţe. Dintre care, favoritul meu este:

Sper să vă placă şi vouă măcar pe jumătate cât mi-a plăcut mie aseară timp de vreo 20 de minute. În continuu.

Ultima poza a lui Michael

2009-07-07T20:46:00.003+03:00

Nu vroiam să scriu nimic de el. Poate asta se vroia a fi forma mea de respect. Poate nu mă simţeam la înălţimea momentului. Cam 10 zile din ultimele 13, am evitat orice Michael-articol. Însă astăzi, n-am putut evita să mă uit la televizor. Şi mă uitam ca o proastă, mutând de pe un post pe altul, să văd mai multe şi mai profunde. Astăzi a fost chiar şocant şi nu-mi explic decât prin faptul că în sfârşit, se termină. La fel ca şi la cele două înmormântări la care am făcut parte în ultimul foarte scurt timp. Între atâtea reportaje cu toate înfăţişările lui Michael, cu parcul sau pseudo-parco-cimitir în care urmează să fie îngropat, cu testamente şi un tată maltratându-şi copii, am văzut şi-această poză. Ultima în care Michael Jackson încă respira. Am ascultat şi toata istoria ei. Cum un paparazzi secund şi-a informat principalul de sosirea ambulanţei la resedinţa lui Michael şi cum acesta a sosit în 10 minute şi-a captat acest moment prin geamurile dubiţei cu girofaruri. Cum probabil apăsa disperat pe butonul aparatului în speranţa că unul din cele 30 de cadre pe minut are să fie câştigător. Şi l-a surprins pe cântăreţ într-un mod mai mult decat privat, interzis, nedorit. Şi cum a primit şi jumatate de milion de dolari pentru această poză. Poză, nu fotografie. Deşi am văzut atâtea Grey's, ER şi Scrubs încât nu mă mai impresionau astfel de instantanee, astă poză m-a lovit aproape la fel de mult ca şi una care personaliza căderea liberă a unui trup dintr-unul din cele două turnuri gemene pe 11 septembrie 2001. Este mult prea nepermisă şi parcă nu-l mai văd pe cel ce-a inventat "moonwalk-ul" pe care-l repetam pe covor şi nu-mi ieşea. Ci văd un corp respirând artificial care-mi lasă un ultim gust amar despre "regele muzicii pop". Păcat!

Poposeste Timisoreana la Festival

2009-07-06T12:25:00.003+03:00

Si-au facut curaj oficialitatile si-au pus stampila. Festivalul berii se tine. Acelasi loc, stadionul, nu aceleasi zile. Desi traditia ii zice de primul weekend din mai, meteorologii au stabilit ca in iulie e mai inabusitor afara si se poate vinde mai multa bere! Deci, weekend-ul viitor, daca aveti nenorocul sa fiti inca prin oras, ne vedem la festival.
Iaca si programul!

Vineri, 17 iulie:
ora 16,00: deschiderea oficiala a Serbarilor Timisoreana 2009 la Timisoara;
orele 16,00-17,30: jocuri si happeninguri;
orele 17,30-20,00: program de cantece si dansuri populare;
orele 20,00-21,00: concert Bere Gratis;
orele 21,00-22,00: concert Compact.

Sambata, 18 iulie:
ora 12,00: deschidere eveniment;
orele 16,00-19,00: jocuri si happening-uri;
orele 19,00-20,00: concert Blue Station;
orele 20,00-21,00: concert Vunk;
orele 21,00-22,00: concert Holograf.

Duminica, 19 iulie:
ora 12,00: deschidere eveniment;
orele 16,00-19,00: jocuri si happening-uri;
orele 19,00-21,00: concert Best of Pasarea Colibri;
orele 21,00-22,00: Concert Loredana si Agurida.

John si Yoko, la mine acasa!

2009-07-04T18:38:00.006+03:00

Ba chiar la mine in camera. Sunt doi hamsteri pitici care s-au cuibarit in dezordinea din camera mea si se simt bine. Stiam ca vor sosi. O stiam de cateva zile. Dar grea mi-a fost decizia cand a trebuit sa le aleg numele. Vroiam sa poarte numele unui cuplu cu influenta, poate chiar faimos.
Am pornit de la "Coca" si "Cola" dar mi-a trecut prea repede. Si nici nu era un cuplu de succes ci un cuplu de cuvinte genial culese. Vroiam ceva mai profund si nu neaparat comercial. Apoi am trecut prin "Marc Antoniu" si "Cleopatra", dar tata mi-a spus ca adoarme pana-i numeste asa. Si m-am oprit la ceva scurt si tare. Sticlutele mici sunt hamsterii iar esentele tari sunt numele John Lennon si Yoko Ono.

Aici sunt micutii mei hipioti:
Yoko:Si John:

Si un mic bonus, John cu limbuta scoasa:

Curios: studiile actualilor oameni de presa

2009-06-29T18:52:00.002+03:00

Nu stiu altii cum cred, dar eu sunt impotriva alora care-si aleg o cariera in teorie si practica alta. Asa cum nu mi-a placut cum cineva bifa Jurnalismul, la inscrieri, doar "ca sa fie acolo". De ce te bagi? Eu visez la Jurna dintr-a 9-a. Eu chiar vreau sa fac asta. Nu-mi ocupa tu locul doar pentru ca ai sistem de memorat mai valabil decat al meu. Asa m-am simtit si azi cand, am dat peste o un articolas care ii punea pe toti la locul lor, if you know what I mean. Sunt oameni de presa, ma rog, mai mult sau mai putin, si sunt avocati, ingineri, filozofi si orice vrei tu, dar nu prea jurnalisti cu licenta. Da, ok, evitam toata acea discutie cu ce stiu ei in practica si ce am invatat eu doar din carti. Daca mi se da sansa, si eu pot sa ajung ca ei si chiar mai sus. Vocatie + manuale + experienta = de ce nu? Intre timp, hai sa vedem cam ce-i de nasul fiecaruia.

Mircea Badea - Fac. de Cibernetica
Mircea Radu - Fac. de Instalatii (really??)
Mugur Mihaescu - Automatizari si Calculatoare (respect!)
Magda Vasiliu - Fac. de Chimie
Vlad Ionescu - Politehnica, ceva cu autovehicule rutiere
Andreea Marin Banica - Informatica (cine nu stie?)
Razvan Dumitrescu - Electronica si Telecomunicatii
Iulia Parlea - Dreptul
Razvan si dani - Drept si Studii Economice

Pentru o lista mai ampla, care include si alt tip de vedete, click aici.

Am tot dreptul sa ma tem pentru ce va urma. In cariera mea. Mai ales daca am de gand sa am avant in peisajul media din capitala. Poate pana atunci vor reusi sa treaca peste prejudecati si nepotisme si sa se ridice la nivelul Romaniei din 2020, precum ni-l prevedeau englezii.

Vot pentru Retezat

2009-06-28T09:48:00.002+03:00

Pentru cine-a vazut Parcul National Retezat, it was never the same afterwards. Chiar daca n-avem bani sa ne intoarcem acolo, avem sansa de a-l vota pentru noile 7 minuni ale lumii. E o ocazie de a ne promova una din bijuteriile nationale cum nu s-a mai vazut de la Eurovision incoace. Gata cu rusii si finlandezii. Ce Titicaca sau Bora Bora? Gata cu K2 sau Marea bariera de corali. E timpul sa apasam clickul pentru cele 185 de specii de pasari, pentru cele peste 1000 de specii de plante pastrate acolo, pentru Bucura si Zanoaga, pentru 80 de lacuri ce se intind acolo. Momentan, Retezatul nostru se afla pe locul 13 in clasament si e nevoie sa ajunga pana pe 11. Se poate? Linkuiti-va, dati mai departe, uniti-va in clickuri! Retezatul sta neaos in fata intregii lumi pentru noi. Ne folosim si noi conexiunile mai mult sau mai putin rds ca s-o facem?

Post despre starurile haliudiene

2009-06-27T17:10:00.010+03:00

Pentru ca e vacanta. Pentru ca ma plictisesc pana plec iar la Sibiu. Pentru ca azi am auzit ca Angelina Jolie va candida la alegerile presedintiale. Si n-am sa le barfesc sau sa le comentez. E doar o idee. Un fel de clasament anost. Si o fac pe vedetele straine pentru ca displac peste 80% din cele autohtone. Sa vedem. Precizez ca e un top cat se poate de subiectiv.

Most passionate eyes:

Alexis Bledel. Desi in unele fotografii a aparut cu un albastru mult prea ciudat ca sa-l iau in serios, ochii astia albastri sunt cu adevarat pe gustul meu. Probabil pentru ca-mi place persoana care-i are la purtator. Totusi, putin cam inhibata pentru o actrita. My oppinion.

Most luscious lips:

Marion Cotillard. Nu, nu e Angelina. Buzele ei ma sperie de-a dreptu'. E prea multa compozitie in ele. E Marion. Sa fie oare ca mi-a placut cum suna franceza pe buzele ei? Da, definitely.

Cea mai bine plasata alunita.

Julia Roberts: Nu pe sani. Nu deasupra buzei. Nici in lateral. Nu pe picior. Nu langa buric. Sub ochi. Stiu ca natura controleaza asta. Cateodata si esteticiana. Nu acuz pe nimeni care are in alte parti dar votul meu merge pentru alunita de sub ochi a Juliei care dadea foarte bine in mudre cadre close-up.

Healthiest hair.

Catherine Zeta-Jones. Arata cel mai bine, cel mai sanatos, cel mai plin. Fara vopsea, radacini crescute. Once again. natural is the best 'colour' one can wear.

Craci lungi, lungi, lungi. Si good-looking.

Miranda Kerr. Stiu, stiu. Some may ask " Who the smuck is that?" E noua achizitie a lui Orlando Bloom. Si e supermodel la Victoria's Secret. Poate nu intra neaparat la categoria Hollywood stars but she might start real soon.
(Dovada pentru picioarele astea lungi? A trebuit sa dau multe Enter-uri ca sa incep un nou rand!)

Fittest one.

Katherine McPhee. Castigatoarea American Idol 2007. Parca. Are un corp frumos lucrat si nu neaparat skinny. Me likey. Dar me nu foarte detaliata caci nu e frumos sa cartesc atata. Pe acelasi motiv, nu am sa dau note nici la boobs. Nu vreau sa ma decid la asa ceva. Nu vreau sa vad asa ceva.

Well, cam atat. Anyone arguing my choices?

Long week, good movies

2009-06-22T11:31:00.005+03:00

Nu e un post despre vreun film. E un post despre ce-am sa vizionez saptamana asta. Fac asta luni, caci e un inceput. Si fac asta acum, dupa ce ma doare degetul de la clickuri in uTorrent. Ma uit cum cifrele de la download ma ametesc si-mi oranduiesc chiar ele lista filmelor pe care o sa le vad. Care, cand, cum.
Deci, pentru saptamana asta am cam asa:
28 weeks later
Pride and Glory
Shooting Dogs
King Arthur
Daniel Deconda (mda, exagerez cu Hugh Dancy?)
Before the rains
Au revoir les efants
Highwaymen
Dedication
Girl in the cafe
Wimbledon
Autumn in New York
si-am sa revad, poate chiar azi Jeux d'enfants (aka Love me if you dare) si Stepmom (Julia Roberts, Susan Sarandon).
Full week for an unemployed!

The Russell Girl

2009-06-22T01:10:00.004+03:00

De obicei, the X's girl/boy e folosit pentru a arata un om mic, nebagat in seama, caruia probabil nu i se cunoaste numele pentru ca nici nu s-a prea facut cunoscut in comunitate. Sarah Russell ajunge sa fie numita 'the Russell girl' dintr-un motiv special si ocult pana putin dincolo de jumatatea filmului.
Sarah, de 23 de ani, afla singura ca sufera de leucemie si e convinsa ca trebuie sa se descurce pe cont propriu cu greul bolii pentru ca 'good things happen to good people and bad things happen to mean people'. Mai ascunde si o alta boala, ce dureaza de peste 6 ani. Boala numita vina. Vina ca fetita vecinilor, Jenniffer, a murit in timp ce ea avea grija de toti cei trei copii ai familiei Morrissey.
Tragedia Sarei si suferinta care o cauzeaza mamei lui Jennifer o data cu intoarcerea ei in orasul natal se impletesc cadru cu cadru. Sarah are nevoie sa nu mai fie menajata si sa fie pedepsita cumva ca sa scape de toata culpa ce-o simte. Lorrainne Morrissey nu poate uita, nici dupa 6 ani, iar toata durerea ei ii afecteaza relatia cu sotul si cu cei doi fii. In finalul filmului, cele doua se vor ajuta reciproc sa se salveze. De durere, de boala, de vina. Iar the Russell girl va deveni Sarah, fata ce merita pomenita pentru ca iubeste, lupta, spera.

Absolv Jurnalismul la anu sau nu?

2009-06-20T20:15:00.003+03:00

Eu, probabil. Dacă mai am putere de învăţat. Studenţii din Bucureşti, nu.
Zilele astea lenea a durut la propriu. La fel a stat şi la nivel informativ. N-am prea citit ştiri. Nimic în plus faţă de 9am şi ComunicateMedia. Doar cele care mi-au muiat posmeţii. Dar iată că am dat şi peste ceva interesant. Deşi nu se aplică Jurnalismului de Timişoara (sau??!!), studenţii la aceiaşi specializare din Bucureşti stau şi câte doi ani fără diplomă. Adică copii ce-au gătat studiile în 2007 sunt şi acum fără-de-diplomă din cauza ineficientului secretariat FJSC. În traducere liberă, după ce şi cel mai slab şi neinteresat tânăr absolvă o facultate ajunge să fie egalul viitorilor jurnalişti care vor să prindă un master specializat, să-şi dea disertaţia sau să plece să continue specializarea în străinătate.
Chestia e gravă pentru cei care au dat la Jurna din vocaţie. Pentru că un om cu o astfel de alegere este un om activ prin definiţie. Un om interesat, mereu pe fugă, curios, gata să valorifice fiecare clipă cu o activitate, cu un proiect. Cu oboselile specifice omului, evident. Iar să pierzi un an din cauza unor incompetenţi care stau în camere bine aerisite nu este tocmai uşor de înghiţit. Mai ales că ei sunt parte din cei pe care vrei să-i demaşti şi să-i îndrepţi prin meseria ta. Iar să pierzi şi cel de-al doilea an, pune capac la situaţie. Puneţi mâna şi faceţi o petiţie, tineri lipsiţi de diplome. Gata cu joburile în mall! Dacă nu voi, atunci cine? Aşteptaţi pe holurile încinse de dinainte de camerele cu aer condiţionat şi luaţi-i pe sus! Cereţi-vă drepturile aşa cum ştiţi că se poate face!

Wrong attitude for the clothes

2009-06-18T18:53:00.002+03:00

Azi

2009-06-16T14:37:00.000+03:00

Timişoara, scenografii temperate

2009-06-14T19:34:00.003+03:00

Papillon Café, de obicei încăpător pentru obişnuiţii casei, a fost prea mic pentru cei care au venit dornici să îşi piardă privirile în fotografiile studenţilor boboci la Jurnalism.

Aceştia şi-au făcut publice "Scenografiile temperate" sub îndrumarea profesorului Lucian Ionică şi le-au confruntat sub ochii critici ai profesorilor Marcel Tolcea şi Eugen Bercei. De ce scenografii? "Ne-am gândit la «scenografii» pentru a transmite energia, evoluţia şi mişcarea, toate acestea, tinerii fotografi, reuşind să le «tempereze» şi să le expună în Papillon." Şi de ce "temperate"?

"Pe de altă parte, am considerat că titlul este reprezentativ şi pentru personalităţile fotografiilor, având în vedere că este vorba despre tineri energici, vulcanici, dar în acelaşi timp foarte atenţi la detalii şi cu o înclinaţie deosebită spre frumos şi perfecţiune." Aşa a explicat celor prezenţi la vernisaj studenta Luiza Apetrei, coordonatoarea-"şefă" a tinerilor fotografi - 15, care studenţi s-au provocat în pixeli sau direct pe hârtie fotografică.

Şi pentru că un vernisaj nu poate decurge aşa simplu, trebuia să i se adauge ceva (o fundă, un compliment...) i s-a "adăugat" o aniversare. Studenţii l-au onorat cu un tort-surpriză pe directorul Muzeului de Artă şi în acelaşi timp profesorul lor, Marcel Tolcea, care îşi celebra şi ziua de naştere. Şi pentru că din minţi creative nu poate pleca ideea de un tort normal cu un banal "La mulţi ani!", acest tort îl cita pe Frank Zappa şi era la zi cu tematica: "Art is making something out of nothing and selling it".

PĂPĂDIA
Pasionaţii, dependenţii de cafea sau cei care nimeresc din întâmplare în Papillon Café vor putea să-şi scalde ochii în "scenografiile temperate" ale fotografiilor expuse în cafenea. "Eu vin în fiecare zi aici dimineaţa, la cafea, iar săptămâna asta m-am aşezat numai şi numai sub păpădie. Stă cu mine cât îmi citesc ziarul sau cartea", glumeşte Daiana, studentă la Arte, de sub păpădia ei preferată.

I went national. Cum ar spune americanii. Sau pur şi simplu, mi s-a publicat un articol într-un ziar de tiraj naţional. Şi m-au citit sau au trecut peste mine mulţi. Pentru mine e un moment de marcat cu X roşu în calendar deci e suficient de notabil ca să make it to my blog.

A sosit ziua

2009-06-13T12:12:00.001+03:00

În care Laura va vedea pentru prima oară Lord of the rings. Toată trilogia. Un moment de reculegere, vă rog. Comentarii, după film.

Povestea vieţii - Cireaşa

2009-06-07T17:03:00.004+03:00

Don't you just love cherries? Modul în care îţi fac roşu cu ochiul. În lada lor din piaţă, de pe ziarul lor de duminică? Le vezi preţul cam mărişor şi eşti dispus, totuşi, să iei două kilograme căci ştii că pofta e mai presus de raţiune? Plăteşti rapid cu bani ficşi şi îţi ţii punga strâns aproape de piept. Pe drum spre casă, mai furişezi mâna în plastic şi furi câte o glorioasă cireaşă. O vezi. E roşie, cărnoasă şi lipicioasă de la mizeria şi praful din dubiţa cu care a venit. Te uiţi ferit în jur, să verifici dacă te observă careva, şi-o ştergi fugitiv de tricoul tău de mers la piaţă. Şi urmează gloriosul moment. Contopirea. Dinţii tăi muşcând finuţ din pielea cireşei şi dezgolind-o suav şi-apoi fructul! Fructul în sinea lui, în sinea gustului. Toată saliva se-adună să sărbatorească împlinirea acelei cireşe. Explozia de dulce şi, uşor de tot, acrişor, pentru o senzaţie divină dar totuşi cu pământescul sentiment de fiori pe coloană. Te provoacă la gândul celorlalte consoarte din plasă în cădere liberă. Castronul galben şi duşul robinetului. Grăsunele se lovesc moale de plastic şi se lăfăie în apa care se murdăresşte treptat. Le pipăi delicat şi simţi tot ce-ţi vor dărui. Pulpă, gust, aromă, formă, culoare, zâmbete.
Spune-mi, tu.. Ţi-ai găsit cireaşa perfectă?

Mi-e lehamite!

2009-06-07T11:06:00.000+03:00

De-ai mei. De piciorul lui Borcea. De gura lui Turcu. De onoarea lui Rednic. De filosofiile lui Dinu. De Dolha, Scarlatache, Goian, Tamaş, Izvoranu, Zicu, Malick, Boştină, Cristea, Niculae şi .. Dănciulescu. Miranda, Torje şi Homei. Şi de restul titularilor şi de restul celor care-au ţinut banca de rezerve pentru restul anului fotbalistic.
De locul întâi, de şase puncte care m-au bântuit grav în ultimele 20 etape, pe puţin, de imnul Champions League. De suporterii de adidaşi, de dansul lui Şachira, de rebuturi. De banii luaţi sau nu de la Steaua în 2007, de insistenţele lui Borcea de-al aduce pe Hagi pentru ce? Patetic, cu sens englezesc. Când echipa e la pământ şi totul se destramă pe baza posibilului loc trei, slinosul vrea să dea lovitura prin antrenor cu trecut stelist. Demn de lehamite!
Vreau o pauză lungă. Nu mai vreau să aud nimic. Căci îmi strică până şi viaţa non-microbistă.

Postul 101 - Leapşa

2009-05-31T23:32:00.003+03:00

* Ziua cea mai frumoasa: Ziua de ieri, în fiecare zi. Cu siguranţa peste ani voi avea una anume.
* Ziua cea mai trista: Ziua în care mi-a murit surioara.
* Cea mai mare greseala: Încrederea orbească.
* Radacina tuturor relelor: Lipsa respectului.
* Distractia cea mai placuta: Sims 2.
* Cea mai mare infrangere: Şefia clasei într-a 12-a. (:P)
* Cei mai buni profesori: Militariu Horaţiu forevă.
* Prima necesitate: Cafeaua.
* Ceea ce te face cel mai fericit/a: Bologa (undeva în judeţul Cluj)
* Ceea ce te intristeaza cel mai tare: Abandonul.
* Cel mai mare mister: Dumnezeu.
* Persoana cea mai periculoasa: Care mă cunoaşte cel mai bine.
* Persoanele cele mai necesare: Ma', pap, Iuli şi Cosana.
* Sentimentul cel mai ingrozitor: Dezamăgirea.
* Sentimentul cel mai placut: Respectul.
* Cel mai bun cadou: Teneşi.
* Lucrul cel mai de valoare: Faptul că am o valoare şi o utilitate undeva ori pentru cineva.
* Calea cea mai rapida: Avionul?? Nu, fuga de greutăţi.
* O protectie efectiva: "Nu îmi pasă." (Dar îmi pasă rău de tot)
* Cel mai bun remediu: Sărutul.
* Forta cea mai puternica: Increderea în sine.
* Lucrul cel mai placut dintre toate: Să primeşti. Ok, fie, să dăruieşti.
* Lucrul cel mai dificil dintre toate: Să-l pierd.

O dau mai departe către oricine o vrea şi simte că nu va fi vulnerabil afterwards.

Marţi

2009-05-29T15:36:00.002+03:00

- A trecut aproape o lună..
- Ştiu. Simt.
- Ce sec. Ce durabilă e sesiunea asta.
- Mai ales la Poli, dacă tot e să zicem.
- Mda. Ştiu. Încerc să-mi ocup timpul. Dar mai e atât de mult până în 8 iulie.
- Dar cine a zis că abia în iulie?
- N-a zis nimeni da' na. Nu pot să fiu nesi. Tre' să te las sa iei şi restanţele alea.
- Dar putem da o fugă într-o zi până la Drobeta.
- Nu mi-e dor de Drobeta. Măcar Craiova ca să mâncăm la Mc.
- Zici că ţi-e gândul mai mult la Mc decât la mine.
- Mmmmm ..
- Mi-e dor de tine. Nu-mi mai place webu'.
- Ştiu.. Ştii că mă aranjez înainte să-ţi dau camera?
- Cred ca am observat că nu prea merge machiajul cu pijuca cu ursuleţi.
- Ha, ha. Ba chiar se asortează.
- Tu ştii. Tu eşti marele DON'T în modă.
- Ce confortabil e să mă ştii atât de bine.
- Mi-e dor de tine, hai sâmbătă la Sibiu, vreau mult să te văd.
- Gata, vin!
- Ai bani?
- Încă aştept bursa. Dar dacă nu, fac eu rost. Tu ai? Şi învăţatu'?
- Fac şi eu rost.
- Şi învăţatul???
- Lasă-l. De luni începe sesiunea. Dar tu? Poţi?
- Da. Am examen marţi. Învăţ pe tren. Tij pe tren, ha, mişto.
- Bun. Îmi iau şi eu cursuri.
- Perfect. Ua, vorbeşti serios?
- Cel mai serios.
- Bun. Sâmbătă-ţi aştept acceleratul. Fă bine şi nu întârzia.

Hai şi tu la ecusoane virtuale

2009-05-27T15:12:00.005+03:00

Mă grăbesc. Trebuie să fug la examen. Dar mi-am tras un ecuson nou. Un banner, mai exact. Prin care vă informez că eu voi merge la vot. Fugi şi tu pe linku' ăsta şi afişează-te încât să vedem şi noi ce faci pe 7 iulie, de Rusalii! Indiferent de principii, culoare politică, bun simţ civil ori alte căcaturi.

Ce-am avut şi ce-am donat

2009-05-22T13:00:00.004+03:00

Am avut sânge şi încă am. Cu 450 gr mai puţin. Cu 500 ml mai uşoară. Cu 55 de minute în urmă. Acum un pahar de calciu efervescent. Am avut conştiinţa împăcată până am văzut aseară Seven pounds şi m-am privit. Leneveam mediocru, cu picioarele suite pe birou, mâncând creveţi şi rotind uşor, stânga-dreapta scaunul albastru de sub mine. Mă uitam la film şi-mi permiteam să-l opresc arar ca să-i răspund mamei care ţipa din bucătărie.
Şi m-am trezit, 153 de minute mai târziu, cam la o jumătate de oră întârziere faţă de o vizionare neîntreruptă, googleuind. Căutam să donez ceva, oricât. Mi se strângea pielea de sub ochi de la lacrimile plânse. Şi-am căutat mojiceşte să dau cât pot. Să donez sânge nu mi se mai părea la fel de preţios ca prima dată. Eram proaspăt ochi-deschisă că pot dona şi măduvă osoasă. Şi înca sunt şi în ciuda discuţiei lungi de azi-noapte, Iulian n-a reuşit să mă convingă că aia nu se mai reface integral şi că-mi va dauna mie, în timp. Mă simt murdară în hainele mele curate şi nu de spital. Mă simt nefolositoare cu dulciurile de pe biroul meu care mă îmbie să le devorez ca un corp sănătos care nu se îngrijeşte de cantităţi şi prescripţii. Mă simt bolnavă din cauza somnului dulce care-l prelungesc până la ultimele 10 minute în care mai pot prinde un troleu bun ca să ajung în timp undeva. Căci am multe de care mă bucur fără să le preţuiesc adevărata dulceaţă. Şi le merit tot mai puţin decât suflete care suferă într-adevăr. Îmi trebuie un memento în fiecare zi care să-mi ţină cinci minute de predică şi de conştientizare căci sincer, nu mai vreau să fiu atât de risipitoare.
Vreau să-mi risipesc energia, sângele, măduva, grefele de piele şi părul pentru trupuri bolnave, transfuzii, leucemici şi peruci. Şi toţi cei vă priviţi în oglindă dimineaţa şi sunteţi mulţumiţi, nu vă plafonaţi la fond de ten şi deodorant. Căci aveţi mult mai multe de dat celor care vă văd în fiecare zi.

Choco

2009-05-20T13:54:00.002+03:00

Ciocolată densă maro, sirop de ciocolată negru şi bucăţi de ciocolată albă. Să admitem. Nu e nimeni mai priceput la combinat dulciuri decât mine. Poate doar Anca, dar mă mai gândesc before I put my foot into my mouth.

Când clanul Holban se întâlneşte

2009-05-16T21:35:00.004+03:00

N-am văzut multe reuniuni de familie ca ale mele. Poate doar în Naşul şi alte surse cinefile cu tematici dubioase. De obicei, lumea râde, spune bancuri. Beau Adria, Burger, fac mişto de bunicul surd. Nu e aşa?
Ei bine, la mine e altfel. La mine se taie trabucuri. La mine nu se discută fotbal. La mine nu se adună familia Holban, ci clanul. La noi, totul e sobru, indiferent de e înmormântare, nuntă ori onomastică. La noi, copilul de 5 ani învaţă deja să mănânce cu tacâmuri. La noi, ţi se dă peste mână dacă înclini farfuria de supă înspre tine şi nu înspre exterior. Noi te taxăm dacă îţi legeni picioarele sub masă. Noi nu zâmbim. Noi menţinem discuţii pe teme de cultură şi cărţi în mod obligatoriu şi nu din plăcere. La noi, cadouri se fac în bancnote. Şi se întrec între ei pentru care oferă mai mult. La noi, găseşti cele mai variate personaje. Naşi care lucrează la frontieră. Veri care lucrează în Poliţie. Parveniţi. ..te, scuze. Nepoţi obligaţi să dea la Medicină. Oameni cu multe terenuri. Suntem peste tot dar numai unul în inima altuia, nu.

Alex

2009-05-16T00:34:00.004+03:00

I'm no Alex fan! Dar colegii de facultă sunt. Câţiva, at least. Şi-am trecut să-l vedem la Umbrela Verde.

Guerilla Verde la Timişoara

2009-05-12T09:43:00.004+03:00

Hei, să se ştie din start. Putea să fie ProTV verde sau ProTV fara "pr" verde, eu tot m-aş fi dus. Şi o să merg. Merg şi din datorie profesională dar şi din culpă. Mă duc să mi se deschidă iar ochii şi să reconştientizez coma în care se află Pământul.
Totodată, voi fi acolo ca să-mi fac relatarea pentru un seminar facultativ. Adică pentru facultate. Şi voi fi acolo de trei ori. Voi aştepta la ora 13:00 să sosească "primarii" din clasele I-IV, doi câte doi, de mânuţă, cu învăţătoarea ţipând şi renumărându-i constant. Ei vor viziona The Ant Bully şi boy, don't I envy them? Ceva mai târziu, pe la 4 fără, creşte limita de vârstă primită în sala de film. Rulează Wall-E. Ştiţi, povestea de dragoste ecologica dintre Wall-E şi Eve. Pentru ca seara, de pe la şase, să pot intra şi eu fără frica că mă scrutează careva cu privirea şi poate chiar bastonul, am să intru să vizionez An unconvenienth truth. Aici nu pot să spun "iar". Am văzut Happy Feet, am văzut Ant bully, am văzut chiar şi 11th Hour dar nu am rezistat la filmul lui Al Gore. În seara asta, o voi face.
Pe scurt, dacă aveţi un răgaz, copii de toate felurile cu carnete certificabile de la Ministerul lui Cati, mergeţi la Guerilla Verde, la Filarmonică. Azi şi mâine. Mergeţi pentru voi şi pentru copii copiilor voştri.
Pentru mai multe informaţii pe care Laura le-a omis, apăsaţi tasta 1.

Laura caută cursuri de dans

2009-05-08T21:29:00.002+03:00

Iar eu. Nu am astâmpăr. Mă gândesc că se aproprie vacanţa şi încep să mă mănânce palmele. Pentru necunoscuţi, Laura de-acum doi-trei ani, începea să se întrebe cu o lună înainte ce va face ea timp de trei luni, fără cineva care să o oblige la activităţi, teme şi chestii de genu. Menţionez că nu vreau neapărat să evidenţiez că m-am maturizat şi că acum I actually have a life. Doar că acum savurez şi eu dulceaţa somnului şi îi fac complimente prin suviţele de salivă care atârnă pe pernuţele mele colorate în pozele jenante făcute de tata. Nu, nu le fac publice!
Bun, revin la subiect. La the ants in my pants. Joburi mi-am găsit. Da, două. Unu' două luni, altul pentru alte două luni. Va fi o vară lungă şi împuţită şi mă voi încuraja singură în permanenţă. "Laura, nu uita de camera foto super bestială! Nikonul ăla va fi al tău! Trebuie doar să munceşti mult pentru el. Ignoră transpiraţia. Ignoră oamenii care merg în vacanţă. Cine are nevoie de mers la ştrand? Bere rece? Yeks, ce-i aia?" Mă voi uita de câteva ori la felul în care Tibby lucrează la Wallmart toată vara pentru echipament video şi-o să prind putere. Totul e planificat, pe bune. Dar chiar am nevoie şi de altceva. Mi-am spus de la început că 2009 va fi un an fructuos. Nu pot să mă consolez iar în 31 decembrie dând vina pe "Ah, aşa-i toată generaţia mea!". Aşa că am ales. Vreau dansuri. Streetdance, mai exact. Vreau trei ore pe săptămână de asudare controlată. Vreau să numar paşi. Vreau să am un coregraf care să ţipe la mine că sunt o împiedicată. Vreau să-mi recomande obligatoriu jogging. Am nevoie de rigurozitatea paşilor de dans. Vreau exactitatea dansurilor americane. Vreau să mă opresc pe stradă şi să repet paşi pe ritmul mp3 playerului. Vreau să-mi educ corpul. Altfel decât să nu reacţioneze la două pahare de Cola înghiţite cu 5 minute înainte să aterizez în aşternuturi. Per total, vreau asta şi-am s-o fac. Nu trebuie să mă justific prea mult. No more overthinking. La muncă!

Laura cu Lior şi Elad

2009-05-07T23:38:00.003+03:00

Cine-s ăia? Habar nu aveam cu o zi în urmă. Erau doi indivizi pe care urma să-i culeg de pe Traian Vuia pentru ca 20 de minute mai târziu, să le strâng mâna şi să-i abandonez la hotel.
Dar cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din aeroport, cei doi au fost amicii mei pentru o zi. Rewind! Say what?? Amici?
Îhim. Am ajuns la aeroport cu întârziere chiar dacă "şoferul" meu a accelerat până la 150. Începeam să transpir şi mi se ridica bluza pe sub sacou. La Arrivals, oamenii se îmbrăţişau deja. Eu, mioapă din naştere, mijeam ochii sperând că mi se concentrează procentul de vedere bună în crăpătura dintre pleoape. Avionul dinspre Viena era aici. Israeliţii mei, nu! Iniţial, trebuia să vin în oraş cu trei. Am găsit doar doi. După jumătate de oră în care fata(??) Lior şi băiatul Elad şi-au fumat întregul pachet de ţigări, Laura încă verifica dacă israelitul numărul trei nu a rămas cumva la partea cu "jur că vin în România voastră sănătos tun şi fără urmă de gripă porcită". Evident, inculpatul/a Maayan nici măcar nu se urcase în avionul nostru.
Durerea de cap începuse. Transpiraţia şi-a găsit sfârşitul în geamurile deschise de pe drumul înapoi acasă. De ce ar fi mers totul trună în continuare? Am oprit şi la Van Graph puţin. Regizorul Elad şi producătoarea Lior se simţeau ca acasă iar eu, eram un fel de găină mândră de puii ei. Le-am comandat cafeluţă şi suc. I-am iniţiat în ale limbii. Ştiam că nu va mai dura mult şi mi-am permis să fiu prea drăguţă. Până mi s-au pasat protejaţii şi pentru un scurt tur şi puţină acomodare. Aşa că am pornit ecusonaţi prin Unirii. E o adevărată provocare să încerci să traduci în engleză originiile celor patru biserici. Am căscat gura cu ei la izul de comunism ce-l percepeau, laitmotiv de care mă ciocneam zilnic şi nici nu-l recunoşteam. Eram Laura cu încă două perechi de ochi de artist. Tinerii ăia îşi imaginau cadre cu mine pocnindu-mi degetele lângă ei. Engleza mea avansată îşi pierdea glasul şi iuţimea. Avansam. Nu le plăcea că aştept să se facă verde la semafor în Libertăţii. Mă simţeam tot mai comună pe lângă stilul lor gură-caschist. Coada de la îngheţată "cu muşte" îi trezeau lui Elad porniri de anii '80. Eu de ce nu am văzut asta? Abia apoi vedeam şi eu, pe cerul din spatele catedralei, chelneriţele mestecând a lehamite gumă roz şi purtând patine cu şireturi. Am schimbat şi bani. Banii au contrazis o vreme condiţia lor. Laura crede că banul are putere să cumpere artă dar sub nicio formă, să o inspire. Dar s-a remediat imediat gândul când din primii lor lei româneşti şi-au cumpărat Pall Mall. Hotelul a stopat puţin călătoria noastră. M-am întins pe sofaua verde şi i-am crezut pe cuvânt.
"Fifteen minutes so I could take a shower, please!"
"I'm also taking those 15 minutes. But not taking a shower. I got no clean clothes."
Am moţăit puţin stând cu spatele drept. Ciudat. M-a trezit Elad care făcea crimă de om pentru o priză cu trei găuri, model american. N-am putut să-l ajut. Vedem mâine în ziar ce şi cum. Câteva minute mai târziu, Lior stătea lângă mine şi se minuna şi ea de canapeaua verde. A ţinut s-o fotografieze pentru "my best friend who is an interior designer". Ea cu părul ud, eu lovindu-mi teneşii unul de altul, bărfeam pe englezeşte în faţa recepţionerului care m-a rugat pe mine să le traduc ora breakfastului. Elad a întârziat dar nici nu mi-l imaginam în alt mod. Cobora încet scările. Zâmbea candid cu faţa lui pistruiată. Era gata de umblat. Eu vroiam iar însă mă năpădea somnul. Nu trebuia să fi stat aseară până la trei să mă joc. Am ieşit şi-am fixat câteva repere. McDonald's, american food. "OK" zice Laura. Kenvelo, israelian shop. "Really?". Îhim. Lior mi-a tradus. Kenvelo = Yes or no. Ca să vezi. Ţigările s-au aprins iar şi se înroşeau când vedeau porumbeii graşi sau ţigăncile din magazinele pretenţioase. I-am pierdut curând căci am ajuns la Cinema Timiş. Am apucat să o aud pe Lior spunând că mâine e difuzat şi filmul ei. Apoi Paul mi i-a luat. Mi-a luat artiştii. Mi i-a luat brusc. Mâine mă răzbun. Îi aştept iar.

'Cuz there's two in a million

2009-05-05T20:48:00.005+03:00

"Best friend. Ok, this one is so important. Choose wisely, okay? Like I’m really lucky with mine. My best friend is funny, intelligent, creative, beautiful, hm, succesfull and very kind. She’s also impulsive, frustrating, aaa, complicated, childish but I would not have her any other way."

Replică furată de la personajul meu preferat in the whole world. Dar am şi eu motive să mă gândesc la cel mai apropiat suflet de-al meu care nu implică legături de sânge sau atracţie sexuală. Pentru că tocmai ce au luat sfârşit 58 de ore în care nu mi-a lipsit nimic şi asta li s-a datorat mult lor, prietenelor mele. Nu mai e loc de plus sau minus, de mai bun sau mai rău. Sunt singurele exponate bipede care se înscriu în normele lauriene de selecţie a persoanelor cu care se pierde valoros vremea. Şi ele sunt mereu acolo, chiar dacă nu le vedeţi. Chiar dacă nu le văd nici eu. Sunt îngeraşul şi drăcuşorul de pe umerii mei la care apelez la fiecare intersecţie nedirijată din viaţa mea.

Blonda. Îngeraşul. Şoricul. Ţucul blond. Petarda. Fotogenica. My big sister.
She's a beautiful and sensitive woman. Gullible, sweet and inspiring. Still strong and still bohemian. Excessively friendly. Big heart. But easy to cheat on. Repeating the same mistakes. Stubborn as a mule. Afraid to take chances. And still, I wouldn't want her any other way.

Cos. Drăcuşorul. Copilul. Ţâfnoasa. Ţucul brunet. Cosi blue.
Such a wise kid. A great and strong personality. A mature soul in a childishly body. Has no fear and no limits. The kind of friend that would do the crazyest things for you. And in the same time, she's hard to get along with. Complicated. Irresponsible. Judgy. Cold. But I so need her exactly as she is to show me her side of things.

PS. Ăsta nu e un omagiu către voi. Tot ce simt pentru voi e! Vă... ăăă... iubesc!

Bruxelles în pixeli

2009-04-28T15:24:00.035+03:00

O foto-postare despre Bruxelles. Bruxelles văzut pe vizorul a trei zile fugare. Fugitive.

Nu ţin nici cu lupu da' nici cu oaia.

2009-04-23T10:52:00.002+03:00

În vreme de aglomeraţie la poarta DNA-ului, Cristian Balaj trânteşte:

"Voi ştiţi cîte decizii ia un arbitru într-un meci? 600! Arbitrul are deci ocazia să greşească de 600 de ori. Şi aruncarea de la margine e o decizie pe care o ia întreaga brigadă. Dacă 597 de decizii le-am luat bine şi alte 3 prost, sîntem făcuţi hoţi şi vagabonzi"

Şi totuşi, cu prezumţia de arbitru în România (a se citi VINOVĂŢIE), parcă nu-mi vine să-l cred. Trist.

Scurtmetraje for free la Timishort

2009-04-23T10:22:00.002+03:00

Laura promovează Festivalul de Scurtmetraje din Timişoara. Pe scurt, Timishort. Încep să îl publicitez înainte să apară oficial afişele. E a new thing I got in şi se pare că sunt entuziasmată. Sunt! Vom avea acces liber, toţi timişorenii, plus orice navetist de fest, la premiere de calibru 2.009. De săptămâna viitoare, beliţi fasolea după afişele Timishort. Şi când veţi observa că sunt puţin strâmbe, gândiţi-vă la următorul scenariu: eu, noaptea, lipind afişe în locuri ilegale, cu suflarea comunitarilor în ceafă, în şapcă, în ceva.
Şi pentru că bannere nu şi-au făcut, am încropit eu ceva.

Berlusconi, inspiratia secolului 21.

2009-04-22T13:08:00.004+03:00

Dacă în secolul al 16-lea, Leonardo Da Vinci găsea esenţială poziţia femeii universale şi cumva, recunoaşterea ei în Lisa del Giocondo, puţin peste cinci sute de ani încoace, teoria sa moare în faşa vremii.
Filippo Panseca surprinde, mai mult sau mai puţin de dragul banilor, un triunghi amoros mult mediatizat în ţara mamă. Cele două picturi ale artistului îi reprezintă pe primul ministru al Italiei, un înger îndragostit de către frumoasa muză a 'şanselor egale', Mara, şi apoi pe conducătoarea femeilor focului, Veronica-Ţâţe-Mari. În traducere liberă, un tablou arată lumii iubirea dintre Silvio Berlusconi şi ministrul Egalitaţii de Şanse pentru ca celălalt să o întrupeze pe răzbunătoarea soţie încornorată în văzul tuturor.
Rămâne de văzut dacă Bursulconi, cum e cunoscut în UVT, va gusta gluma şi dacă va oferi suma la care se aşteaptă artistul digitalizărilor.

Laura a fost la Brussels, da!

2009-04-20T20:50:00.004+03:00

A sosit momentul pe care îl amân de joi. Să înregistrez amintirile recente de la Bruxelles ca să nu pierd detalii tâmpite care fac tot deliciul pentru viitoare poveştiri despre străinatate.
Rewind, please! Ce-ai căutat acolo tu? Ai bani de capitale europene? Tu?, cea care aşteaptă data de X a lunii ca să scoată bursa pentru un suc şi câţiva euro pe cartela de Cosmo?
Laura: Păi faza a fost cam neclară de la început. Am aflat de Youth Press Project mai mult din bulan. Pe mail! Trebuia să scriu nişte lucrări cu teme europene însoţite de o pompoasă scrisoare de intenţie în care plămânii scrisului ţipau pentru drepturile tinerilor. Pentru ca, în final, să aplic cu vreo două ore înainte să se încheie perioada de înscriere. Bineînţeles, credeam prea puţin că am o şansă reală să fiu aleasă între cele 20 de studente şi liceence din România. Sinceră să fiu, şi-acum bănuiesc că nu s-au înscris suficiente persoane şi deci au fost obligaţi să mă treacă şi pe mine pe listă.
Şi care-i faza cu proiectu' ăsta? Tot nu mi-ai zis cum ai făcut cu banii.
Păi au fost selectate 20 de studente şi liceence care studiază sau intenţionează să lucreze în comunicare. Programu ăsta era pt 20 românce, 20 daneze, 20 nemţoaice şi 20 de gagici care beau ceai constant la ora cinci. British. Size 20. Înţelegi tu. O excursie de trei zile în Bruxelles cu accent grav pe o vizită şucară la Parlamentul European. Şi ne asigura ALDE sau ALDE (Alliance for Democrats and Liberals for Europe) tot ce implica bani. Cu excepţia crapurilor personale. Deci fără bere pe euroii lor.
Mişto. Te-au ales. Cum ai reacţionat?
Îhhh! M-am bucurat sincer maxim două minute după care am început sa ma îndoiesc că o să şi pot pleca cu adevărat. Dar se pare că ai mei erau mai pregătiţi să mă paşaporteze de acasă. Ce paşaporteze zic, măi? Să mă buletineze, evident. Şiiiii na, de-a doua zi, aka 3 aprilie, am şi început să mă stresez şi cu asta. Mă rog, teoretic. Doar bagajul l-am făcut în seara plecării. Plecare bucureşteană, evident. Băneasa.
Tipic. Şi cum ai plecat? Via ce? Te-au luat de-acasă?
M-au luat un fund! Am mers via troleu' şaişpe pâna la Cluj şi-apoi via #2, tramvaiu gării, optu. De-acolo, m-am cocoţat cu traista mea în rapidul Belgrad - Buciureşti. M-a binecuvântat naşu şi-am conlocucompartamentit cu o profă de română. De ce eu?? Urăsc să fac small talk. Iar cu ea a trebuit să întreţin o conversaţie densă până pe la Orşova, când a luat-o somnul.
Da' după a fost ok?
Dacă la tine ok echivalează cu un gagiu beat care ne propunea pornoşaguri, doi tipi din Caracal care-şi comparau salariile de capitală, blatu de la navetă, căldura taiată de la Craiova încoa plus jumătate de oră până în Videle, fără lumină, atunci da, a fost ok. Nu mă mira dacă se deschidea misterios uşa compartimentului şi-auzeam un 'bună dimineaţa, dragi tovarăşi'. Oribil. Stiiiiiiill, nu se compară cu drumu de la întoarcerea la Timişoara. Însă a meritat tot pentru micul dejun plătit de Iulian. La Mec! Evident, şi Iulian în sine. Şi cafa din aeroport. Gen Starbucks.
Ah, ai sărit deja la aeroport? Cum ai ajuns deja acolo?
Cu 335u luat de la Avatorilor, dăăă! Am coborât la aeroport şi-am dârdâit.
De ce?
Era frig!
Ah! Aşa, continuă, că nu mai terminăm anu ăsta.
Am fugit înauntru. Bineînţeles că n-am nimerit din prima pe uşa care trebuia. La mine, departures = intrare! În sfârşit, înăuntru, la căldură, o sun pe Cristina. Coordonatoarea. Îi ciordisem număru de pe mail, just in case nu găseam pe nimeni pe-acolo. Ea îmi răspunde şi-mi zice că e în acelaşi loc cu mine. Iuli s-a ridicat şi s-a uitat în jur să vadă care tipă vorbeşte la celufon. Ne-am găsit pe-acolo şi ne-am adunat încet toate. Douăzeci de fete, douăzeci de caractere. Douăzeci de mecle speriate. Râdeam cu Iulian cum va trebui să socializez forţat. Acu îmi retrag cuvintele căci na, am cunoscut acolo nişte copii superbi. Mda..

Şi aţi mai stat mult? Iulian n-a plecat acas?
Ba, s-a dus şi el. Dar întâi, am făcut o fază demnă de Oscar local. Când i-am sugerat c-ar fi timpu să plece, ne-am luat goodbye şi-a plecat spre ieşire la care eu.. Am fugit după el să, na, chestii like lovers do. Dar apoi am revenit în sala de aşteptare. Dar a revenit el să mai ceară un .. lucru like lovers do. Căcat. Nici in scris nu pot să zic 'sărut' aşa făţarnic. Anyways, a fost foarte cute. Şi povestit n-are farmec.
Cum zici tu. Hai, sari la partea cu zburatu tău din ţară.
Aşşşşa! M-am alăturat grupului comuncaţionist, am scuturat câteva mâini, am trecut pe la detectoru ăla de metale care evident că m-a picăit. M-a bipuit. M-a prins cu ceva. Am şi uitat ce. Probabil cu o plombă. Glumesc.. Ok, ideea e că am şi decolat în decursul orei ăleia cu WizzAiru roz.

(mâ doare gâtu, to be continued :P)

E a noastră, sunt a ta.

2009-04-19T23:24:00.002+03:00

Mai ştii? Miercuri, la Tineretului. Reclama cu care te-am înnebunit. Reclama care te-a făcut să zâmbeşti mai timid decât o face tipul din reclamă. Reclama noastră care se termina pe un LCD şi ne lăsa timp de doar un sărut până apărea iar şi ne fura ochii. Reclama pentru care am ratat două plecări. Reclama care am văzut-o înainte să-mi distrugi bagajul. Reclama în timpul căreia ţi-am sugerat că oricât îmi plac reclamele văzute in staţiile de metrou, nu mă supăr dacă mă duci şi la cinema din când în când. Am minţit. Vreau să locuiesc cu tine, la metrou la Tineretului, pentu tot restul vieţii şi să ne amorezăm aşa mereu.

Cade comunismu'?

2009-04-07T17:14:00.003+03:00

Eram în oraş când primesc un mesaj. "A început rev. în Moldova." Eu: "Adică?". R: "Au ieşit oameni în stradă. Au intrat in Palatul Parlamentului. Ca în 89."
Personal, mi-aş dori să fiu între tinerii ăia din Chişinău. Să fiu părtaşă la aşa ceva. Să pot trăi ce-au trăit şi-ai mei acum 20 de ani. Să nu trăiesc degeaba. Să pot să fiu martoră la ce este şi cum va fi. Să pot povesti şi eu c-am văzut cum se naşte în suflete dorinţa de democraţie şi mult dincolo de acest termen.

Unu' s-a dus, au mai ramas trei.

2009-04-05T00:50:00.002+03:00

Trei meciuri din categoria "de foc". Craiova, Vaslui si inca o data, Rapid. Dinamo a batut pe teren propriu, cu scor de masa verde, echipa din Giulesti. Neinfranta Rapid. Echipa, care in incercarea de a uita de foame, alearga si isi dadea suflul in teren. Si a castigat tot in retur pana a intalnit liderul Dinamo. Echipa care si-a bajbait punctajul si mai ales, jocul, in aceleasi ultime etape. Au invins insa in aceasta seara incet si dureros. Nu scurt. Nu decis. Ramane de asteptat evolutia in meciul omonim din cadrul Cupei. Va sclipi Dinamo iar? Sau oltenii, mana in mana cu moldovenii, o vor calca in picioare?

De-ale vecinilor.

2009-04-02T23:08:00.003+03:00

Am vecini noi in bloc. Ce-i drept, îi am de mai bine de un an. Ei locuiesc pe partea dreaptă, eu pe cea din care răsare soarele. Şi dacă tot se fac diferenţieri de genul ăsta, s-au gândit ei să-şi aranjeze partea lor de grădină. În consecinţă, eu vă prezint un corcoduş, câţiva molizi şi multe pisici. Vecinii 'liberali' au zambile, pietre văruite şi istorie. Here it goes!

Lights off!

2009-03-28T15:14:00.002+02:00

Mai sunt 4 ore până la Eart Hour 2009. Cine n-a aflat ce-i aia, un google search rapid si contramandate planurile între 20:30 şi 21:30. De vreo doua săptamâni de când am aflat ca ne aşteaptă bezna, m-am tot gândit la câţi români vor fi capabili de un aşa mic sacrificiu. În primul rând pentru că nu suntem o naţiune prea ecologistă, iar apoi pentru că dacă sigur nu suntem eco-friendly, siigur suntem microbişti. Şi astfel, nu cred că mulţi vor refuza sub acest pretext să piardă o repriză din România - Serbia.
Însă, eu cu ai mei vom sta în acea oră în bucătărie, la lumina lumânării, poate cu un ceai calduţ sub nas, catching up with things. Recunosc, mama nu vrea sa scoatem până şi frigiderul din priză. În rest, fie că lumea va vedea lumini stinse şi va spune că, băi, Holbanii nu-s acasă, fie că va observa cineva sau nu, că alaturi de un miliard de oameni, ne vom manifesta sau nu, noi să fim sănătoşi.

Asta e specială pentru Luci care spunea că nu contează dacă el, un singur om, îşi va întrerupe sau ba curentul electric pentru o oră când ştim că luminiile de la Casa Poporului consumă de n ori mai mult. Luci, Casa Poporului îşi dă o lecţie şi-şi stinge şi ea lumina.
EVY spune:
ECONOMIE. Într-o oră de „beznă voluntară”, cea mai mare clădire civilă din lume va reduce consumul cu 1.700 kWh, cât consumă un apartament într-un an.
Ta-daaaaa. Să aveţi o oră frumoasă!

Stai 3 minute!

2009-03-27T21:42:00.004+02:00

Tineri. Studenti. Basarabia. Romania. Flash mob. Timisoara. Stai 3 minute! Wish you were there! Take a look at my mini-video.

Curiozităţi fotbalistice

2009-03-22T19:20:00.001+02:00

Turul nu mi-a dat ochi să văd. Dar acum mi se pare strategic deşi nu prea văd in beneficiul cui. Am căutat şi da, am observat că nu e un caz singular însă incluzându-le pe Dinamo şi Timişoara, las loc de interpretări.
Am să exemplific pe retur:
În etapa 18, Dinamo a jucat acasă cu Pandurii.
Etapa 19: Timişoara a mers la Târgu Jiu pentru meciul cu Pandurii.
Iar Dinamo – la Mediaş.
Etapa 20: Timişoara a primit acasă vizita Gazului Metan Mediaş în timp ce Dinamo avea meci pe teren propriu cu FC Otopeni.
Etapa 21: Evident, Timisoara a jucat cu Otopeniul. Dinamo s-a „deplasat” la Buzău.
Etapa 22: Timişoara – Gloria Buzău. Dinamo – Rapid.
Etapa 23: Rapid – Timişoara. U Craiova – Dinamo.
Etapa 24: Timişoara – Craiova. Dinamo – Vaslui.
Etapa 25: Vaslui – Timişoara. Poli Iaşi – Dinamo.
Etapa 26: Timişoara – Poli Iaşi. Dinamo – Gloria Bistriţa.
Etapa 27: Gl. Bistriţa – Timişoara. Farul – Dinamo.
Etapa 28: Timişoara – Farul. Dinamo – CFR Cluj.
Etapa 29: CFR Cluj – Timişoara. Oţelul – Dinamo.
Etapa 30: Timişoara – Oţelul. Steaua – Dinamo.
Etapa 31 e puţin diferită pentru că e nevoie si de un meci direct, nu? Dinamo – Timişoara.
Etapa 32: Timişoara – Steaua. Urziceni – Dinamo.
Etapa 33: Timişoara – Urziceni. Dinamo – Braşov.
Etapa 34: Braşov – Timişoara. Argeş – Dinamo.

Hm, nu ştiu ce să zic. Îi pare şi altcuiva ciudat?

Oraşul tuturor posibilităţilor

2009-03-22T12:39:00.003+02:00

Drobeta Turnu Severin

Cunosti o Ana? Ori un Stefan?

2009-03-18T11:42:00.003+02:00

Am văzut aseară, printre pleoapele întredeschise, un spot care chiar mi-a atras atenţia. Asta pentru că de când am aflat cum se trag sforile ca să se acapareze atenţia publicului, simt ca îi înşel eu pe ei şi nu viceversa. Însă, poate din teamă, puţina gelozie, de dragul subiectului şi din cunostinţă de cauză, chiar ma interesează ce se întâmplă cu puberii internauto-sociali. Şi mă sperie să văd cât de falşi si introvertiţi cresc. Şi cum nu se independentizează prin nimic. Şi altele, dar nu ma cred suficient de pregătită ca să le dau nume. Oricum, aici e filmuleţul!

Pentru mai multe lucruri despre subiect, aici e adresa: http://www.sigur.info/

Culorile din castronul meu

2009-03-16T13:46:00.000+02:00

Ce-ai acolo?

2009-03-14T23:58:00.000+02:00

Temă!

2009-03-10T12:57:00.003+02:00

Şi pentru că zilele astea avem temă de gandire, am încercat să pun puţin osul la treabă si să vad până unde pot să-mi înfig nasul in marea mea anchetă jurnalistică. Nu că aş şi avea tupeu să o fac sau că m-ar interesa în această viaţă să umblu dupa tipi dubioşi şi să le stric afacerile. Oricum, ce e interesul public?

Iată ce zice Codul Deontologic al Jurnalistului:

În cuprinsul prezentului Cod, notiunea de interes public va fi înteleasa pornind de la urmatoarele premise :

- Orice chestiune care afecteaza viata comunitatii este de interes public. Acesta nu se rezuma numai la aspectele politice, ci include orice alta împrejurare care prezinta interes pentru comunitate.

- Interesul public nu priveste doar ceea ce autoritatile considera ca este de interes public.

- Modul în care functioneaza si actioneaza guvernul, autoritatile ori institutiile publice, precum si orice alta entitate care utilizeaza bani publici sau care afecteaza interesul comunitatii este de interes public major.

- Toate actiunile, omisiunile, gesturile si cuvintele demnitarilor, politicienilor si ale tuturor functionarilor publici legate de exercitarea functiei lor sunt de interes public major. Viata privata a acestora este de interes public atunci când are relevanta pentru exercitarea functiei.

- Având în vedere contributia autoritatilor la gestionarea puterii si a serviciilor publice, critica adusa acestora se bucura de un interes public major.

- Atunci când nu exista un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitata decât de interesul protejarii unui alt drept fundamental.

- Orice informatii privind încalcarea drepturilor omului – asa cum sunt acestea definite în documentele internationale ratificate de România – sunt de interes public major.

Buuun. Pri-Mărie, here I come!

Ei despre noi

2009-03-10T12:40:00.002+02:00

New York Times vorbeşte despre noi:
"Romania, o tara saraca din Balcani, cu 22 de milioane de locuitori, care a aderat la Uniunea Europeana in urma cu doi ani, se chinuie sa scape de cultura coruptiei, prezenta de-a lungul a multor decenii, inca din vremea comunismului. Pe atunci, romanii indurau lipsa alimentelor de baza, precum lapte si oua, pentru care stateau la cozi interminabile, fiind astfel nevoiti sa foloseasca mita pentru a face rost de produse si servicii”

Când ne schimbăm status quo?

Doar Ale

2009-03-09T12:47:00.001+02:00

Prea patriot??!!

2009-03-07T16:42:00.003+02:00

Hop si eu. Imi place rezultatul. Da, pot sa ma scuz ca nu e chiar adevarat dar cin' ma crede? Dar pe bune, fara manele. Multumesc frumos!

Sunt 62% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (46 - 75 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Fa si tu, stiu ca vrei!

Fără număr, de la Naşu' (mare)!

2009-03-05T10:54:00.002+02:00

Pentru că nimic bun nu se arată în activitatea FRF-ului, Mircea Sandu tronează cu cardul în mână şi plănuieşte o nouă bombă. Una financiară, tip "mână largă". Una care nu va exploda nici în vestiarul naţionalei, nici în salvarea Rapidului, nici în molozul de pe Lia Manoliu. Din contră, în plenul catastrofelor stârnite de criză, 400.000 euro ai Federaţiei de Fotbal se vor transforma în cearşafurile mătăsoase ale lui Sepp Blatter şi argintăria de la masa lui Platini. Într-o masă festivă mult prea fină (a se citi scumpă) pentru Romania şi în regim normal. Toate, pentru ca naşu' Sandu să-şi ciocnească paharul din cristal alături de preşedinţii UEFA şi FIFA şi să reuşească să fure un discurs în numele său. În niciun caz pentru sarbatorirea centenarului FRF care în mod normal ar cere o coroană de pin şi câteva lumânări.

Însă la cât de scumpă se întrevede ziua de 12 mai 2009, mă întreb dacă banii din amenda lui Iancu nu vor ajuta la nimic.

Cranţ-cranţ neadecvat Champions League

2009-03-01T15:38:00.004+02:00

Duminică, ora 18:00, în viitor. Pe nu chiar ovalul de beton din Gruia. Prima lecţie de europenizare prin fotbal în Ardeal. Titlul seminarului: Cum să respecţi interzicerea seminţelor.
În numele unei scurte prezenţe 'direct în grupele CL', oficialii Clujului au convenit să baneze 'rozătoarele' ca să-şi educe suporterii, deja binecunoscuţi pentru civilizaţtia de care dau dovadă. Atunci când rup garduri, smulg scaune etc. Prin două rânduri care comunică sistarea sportului naţional, atât al microbiştilor cât şi al navetiştilor. Urmează să vedem care este alternativa care le este oferită fanilor alb-vişiniilor, celor cu nume şi renume. Pentru că două pachete de 3 lei ţineau câteva zeci de danturi ocupate în cele 90 de minute. Acum, înjurăturile nu vor mai scăpa doar printre dinţi ci din guri larg deschise.

Ia foc Lignitul din cauza minciunilor in 7, 6, 5...

2009-02-21T18:50:00.004+02:00

Satuli de rezultate din amicale? Intoxicati de atotposibilul faliment al FC Rapid? Enervati de stiri din categoria flash sport? V-ati lins pe bot cu saisprezecimi de Europa? Nu-i nimic. A inceput numaratoarea inversa si focul, mai exact focurile s-au aprins. Valvis declara datorii de 16,7 milioane de euro. Becali se minte singur ca nu va da salarii mai mari de 100.000 euro in 2011. Balint rade nervos la gandul mingii inghetate. Ceferistii sunt plictisiti si-atat. Pandurii au jucat 17 etape cu un jucator ce nu le apartine. Nu, pe bune, chiar nu le apartine. Nu si-lrecunosc, nu si-l insusesc, nu si-l platesc. Iar astea sunt doar premisele. Gata?

Scenariu de UVT

2009-01-31T15:19:00.002+02:00

Amfiteatrul plin. Rândurile înghesuite de actori de un an şi jumătate. Profesorul iese pe geam, la o ţigară. Viermuiala mai durează câteva minute. Se plesnesc pixuri de blatul băncii, colile provoacă ecou scurt, fâsâie sticlele de băuturi carbogazoase. Sceneta e pe cale să înceapă.
(se ridică cortina, lumina ochilor mulţi ţine loc de reflector)
Profesorul letargic (zâmbind): Bine-aţi venit! (închide ochii şi i se accentuează zâmbetul) Astăzi veţi susţine un examen foarte important. Sunteţi infanţii care vor arăta astăzi că au învăţat să facă la oliţă în stil jurnalistic. Vă anunţ însă că nu toţi veţi avea şansa să primiţi şi hârtia igienică la final. (gângureli înfundate în scutece se aud din sală) Cei care nu mi-au trimis tema cu ţinutul biberonului drept la 90° nu vor avea dreptul acesta.
Bebeluşul cu tupeu : La mulţi ani, profesore Si! Asta vine pentru prima noastră întâlnire din 2009. Scuzaţi-mă că am curajul să-mi apăr cauza oliţei, dar ştiam că e abandonat procesul cu biberonul. Asta dacă ma pot baza pe cuvântul dvs. pe care arar l-am auzit. (din spate se-aud muci traşi de către copii care se simt cu musca pe oliţă)
Profesorul letargic face câteva piruete, îşi bagă repetat mâinile în buzunare şi se gândeşte. Se gândeşte rânjind pentru o bună bucată de vreme, fapt ce îi permite şi profesorului întârziat să sosească.
Profesorul întârziat (cu celularul sunând pe fundal): Eu v-am spus de la prima oră, cea cu scaieţii de la pamperşi, că vreau totul sau nimic.
Numeroase colţuri de gură scapă înjurături semi-deontologice. La adresa educatorilor, la adresa creşei.
Cortina cade două ore mai târziu cu-o grămadă de copii, iritaţi ca şi cum nu au cunoscut pudra de talc, care strâng semnături de salivă pentru o petiţie. Împotriva opoziţiei opuse învăţăturii.

Tu ce faci în 2012?

2009-01-29T23:24:00.000+02:00

Cum? Încă nu ştii? Păi şi-a bătut Naşu' gura degeaba? Haidem măi! E singurul lucru cu care se poate lăuda în întreg mandatu'. Dar nici pe nea' Pitzi(!) nu l-ai auzit spunând că decizia în cauză arată că România înseamnă ceva pe harta fotbalistică? Asta pentru că munca lui nu aduce România la nicio altă afirmare! Mai este o şansă. Primul primar din ţară se mândreşte, de asemenea, că această oportunitate ne va promova capitala.
Ghici ciupercă ce-i? E o decizie unanimă care pune reflectoarele pe schelele de pe "Lia Manoliu". E panglica de Miss Gazdă a Finalei Uefa Cup 2012 care atârnă rozaliu de la tribuna săracilor până la cea a bogaţilor. E ultima notificare că suntem aşteptaţi. Să ne facem stadion, nu să afişăm performanţe. Să ne facem bine tema. Deadline: Mai-ish 2012.
Deci, tu ce faci în 2012? Eu voi fi pe Stadionul Naţional, probabil aplaudând un Liverpool sau o TSKA.

Vaca emo

2009-01-26T10:04:00.000+02:00

Şi pentru cei care încă nu cunosc, sunt fan vaci. Deci şi prin urmare, o mică alintătură pentru mine.

Copying Beethoven

2009-01-25T21:19:00.000+02:00

"- Am venit în Viena pentru că Dumnezeu dorea să fiu compozitor.
- Atunci, El a greşit mult făcându-te o femeie."

Anna Holtz (Diane Kruger), o tânără studentă la Conservator în Viena lui 1824, ajunge copiatoare a genialului Ludwig Van Beethoven (Ed Harris). Sinceritatea şi hotărârea au fost singurele calităţi care au ajutat-o să poată lucra alături de cel mai bun om de muzică.
Cum lucrezi cu un compozitor surd? Îi vorbeşti încât să-ţi poată citi buzele.
Cum îi arăţi Maestrului că vrei un Si minor în loc de Si major? Îi schimbi partitura fără să-ţi faci griji că l-ai corectat pe Beethoven, supranumit şi Fiara.
Cum îi spui că e grosolan? Fără ocolişuri şi fără teama că-l subminezi pe Titan.
Ce alegi între iubire şi datorie? Datorie.
Cum îţi ajuţi profesorul surd să-şi dirijeze Simfonia finală? Te ascunzi între instrumentişti şi timp de două ore, îţi mişti mâinile la unison cu dirijorul şi deveniţi una. Nu mâna lui dreaptă, ci urechea lui dreaptă. Şi stânga. Şi la final, când el simte doar o vibraţie în aer ce provine de la aplauzele fierbinţi, mergi şi îl intorci cu faţa spre public ca să-şi simtă opera sfarşită şi misiunea încheiată.

Nu sunt fapte demne de oricine, ci fapte demne de Anna Holtz. Demne unei femei puternice care stă in spatele geniului şi tot străluceşte.

Banc

2009-01-25T03:32:00.000+02:00

E un cover pentru că l-am luat de la Tolo. Dar merită să fiu dată în judecată cu gândul că râdeţi şi voi când il citiţi. Dar să-l citiţi, măi! Râsul e şi el obligatoriu. Asta pentru ca postarea mea să aibă efect. Evident, se poate aprecia şi faptul că folosesc diacritice si că îmi impun să devin dependentă de ele. Uf, tot scriu fără ele si şterg ca să le adaug în final. Nu găsesc cratima.
Ce-am uitat? (recunosc, am mutat iar pe engleză ca să pun cratima! baby steps!)
Bancul! Asta era!

"- Cum îţi merge?
- Horror! Ţie?

- Rău de tot. Da’, auzi, tu îţi plăteşti oamenii?
- Nu! Nu mai am bani. Din octombrie nu-i mai plătesc.

- Şi vin la muncă?
- Da, vin.

- Ştii ceva, ce-ar fi să le luăm taxă de intrare în sediu?!"

(Să nu se întrebe nimeni cum am pus ghilimelele!)

Bun. Aţi râs?

Speranta la doar 2 lei

2009-01-24T16:29:00.000+02:00

Ieri. In complex. In ploaie. De la batranelul cu 2 cutii de smantana pline cu buchetele. 2 lei.
Nu sunt multe momentele perfecte. Nici cand am tot ce-mi trebuie, nu e neaparat perfect. Zilele astea am avut cam tot ce-mi trebuia, prin urmare, dar nu imi era bine. Imi trebuie avant pentru proiecte noi. Trebuie sa ma provoc cu activitati si planuri. Si poate el a reusit sa ma impinga putin de la spate. Poate vesteste o inverzire in viata mea.

Uite BigBrother, nu e BigBrother!

2009-01-21T10:59:00.001+02:00

Stop agitatie! Stop frustrarilor! Linistiti-va. Nu ne asculta nimeni. Nu isi permite nimeni sa o faca. Ganditi putin rational inainte sa va ridicati fusta si sa faceti "a mouse! a mouse!". Aud din toate partile, in doar o zi, ofuscari si injuraturi. Ca ni se monitorizeaza Sms-urile, mailurile si apelurile. Va dau un hint. Presa trebuie sa aleaga un astfel de titlu si un acrosaj incat sa va atraga sa ii cititi balivernele. Da, stiu, chiar eu o spun. Materia de la TLS de la examenul de vineri o spunea. Insa cititi in primul rand, cuvant cu cuvant. Ni se vor inregistra doar data, ora, locul si chestii de genul. Se poate sa se si pastreze undeva continutul insa nu va sta nimeni sa-ti asculte barfele decat daca va veni Politia ori DNA-ul sa zica: "Dosarul lui Ion Ion. Ziua 17. I. 2009. Apelul catre 07xxxxxxxx.". Dar totusi, sa nu ne avantam sa credem ca asa ceva se va intampla. Este, cam din toate punctele de vedere, imposibil. Nu esti nici resurse umane si nici materiale pentru un astfel de proiect "european".
La un simplu calcul, la un milion de apeluri care se fac intr-o ora in Romania, ar trebui sa fie un alt milion de operatori care sa stea sa asculte. Plus ceilalti care ar trebui sa monitorizeze sms-urile si mailurile. Sa zicem apoi, ca se pun la sfarsitul zilei sa asculte. Inca o data imposibil! Pentru ca noi, lunaticii, sunam iar si iar. In schimb, ce bine ar fi pentru piata muncii. Cate joburi, mai Big Brother!

Harry Potter Design?

2009-01-17T10:47:00.000+02:00

S-a inventat si dispozitiv in care sa-ti bagi... "instrumentul" ca atunci cand o spui, sa nu ramai cu insatisfactie. Acum crezut ca ne oprim aici. Zilnic, ne depasesc sute de inventii si ne lasa, mai ales pe noi romanii, mult in urma. Insa poporul celor care lucreaza la noi pe 400 euro/luna n-are limite. Chinezii au inventat o pelerina a invizibilitatii. O pelerina care se bazeaza pe fenomenul mirajului. Are lungime, latine, inaltime. Are chestii si figuri si puteri supranaturale. Inteleg! E buna. Dar la ce foloseste? La indiscretii? La spart mistere? Dau viitoarele inventii tot mai mult inspre paranormal?

Seinfeld si prietenii sai bloggeri

2009-01-13T18:45:00.000+02:00

Eric D. Snider si-a imaginat un dialog despre blogging intre Jerry, Kramer si Elaine. Take a look.

JERRY: You got a new job? Why didn't you tell us?

ELAINE: I posted it in my blog.

JERRY: Your blog?

ELAINE: Yeah, my blog.

JERRY: You have a blog?

ELAINE: What, you don't read my blog?

JERRY: Why would I read your blog? I see you every day. What are you going to say in your blog that I don't already know?

ELAINE: Well, that I got a new job, for one thing.

JERRY: So that's what it's come to? We don't have to talk anymore, because I can just read your blog to see what's new?

ELAINE: Pretty much.

JERRY: I don't get this whole "blog" thing. Everyone's gotta tell you what THEY think about the world. I don't care what anyone thinks. Why would I care what some idiot in Florida has to say about the new sandwich at Subway?

ELAINE: You get some interesting perspectives sometimes on the blogs.

JERRY: I don't buy it. The only difference between bloggers and those crazy guys who talk to themselves on the street is that the crazy guys don't have computers.

ELAINE: So you don't have a blog?

JERRY: No, I don't have a blog. What do I need a blog for?

ELAINE: Everyone has a blog! Kramer has one.

JERRY: (to Kramer) You have a blog?

KRAMER: Oh yeah.

JERRY: (after a pause) You can type?

KRAMER: (waggling his fingers) 80 words a minute, my friend.

JERRY: What's in your blog?

KRAMER: Oh, you know, this and that. Observations. Thoughts. Recipes.

ELAINE: See? Everyone has a blog.

JERRY: I barely understand him when I'm talking to him face-to-face. I can't imagine what that blog of his is like. Does George have one?

ELAINE: Eh, George, who cares?

Hope you enjoyed it!

Pantofofobia lui Bush

2009-01-13T12:48:00.001+02:00

Aviz celor care nu au pedichiura facuta!

Despre masini si zapada

2009-01-12T13:46:00.000+02:00

A nins. Ati fost si voi afara, nu? Am fost si eu... Si mi-am luat aparatul sa vad daca apuc sa fac si eu cateva poze albe. Si iacata ce-am surprins:

Huh? Care pastreaza mai frumos zapada? :P

Compunere

2009-01-12T10:42:00.000+02:00

Mai multe pe www.feestival.ro!

Blog frumos

2009-01-11T22:00:00.000+02:00

E duminica seara. In 11 ianuarie. Inainte de 12 al binecunoscutei parti a anului. Pentru mine, ca si pentru tine, studentule de rand, ianuarie equals nervi, stres, suparari, cafele si timp irosit. Atentie, am zis studentul de rand. Tu, ceilalti, nu te simtiti. De ce? Cum sa intrebi asa ceva? E ca si cand tot liceul barfeste pe careva si tu te trezesti spunand "Cine-i ala?". Deci.. Ce-i ianuarie? Ianuarie = sesiune. Bine, si-un pic din februarie.
Si desi am stagnat in bloggarit, mi-am gasit o ocupatie mult mai interesanta aici, pe blogspot.com. Decat sa deschid o carte, mai bine dau un search cu templates. Decat sa copiez niste cursuri, mai bine stau 10 minute sa aleg intre o oaie si un melc. Decat sa-mi subliniez chestii si sa-mi scot pasaje, mai bine ma uit la Grey. Si lista continua si va tot continua pana cand I'll come to my senses. Pana atunci, uitati ce blog frumos m-a facut stresiunea sa-mi aranjez!

Despre si pentru sange

2009-01-07T20:31:00.000+02:00

Am pornit in noul an cu ganduri prea infloritoare, cu tinte prea sus puse si rezolutii (exista cuvantul in romana??) optimiste, gata sa ma ridice pe scara sociala. Si cum in fiecare an planuiesc sa fiu mai buna (si tot nu-mi iese...), am facut-o iar. Si mi-a zburat mintea pana la donat sange. Si inca sunt convinsa ca vreau sa o fac. Dar e corect sa mi se refuze sansa pentru cateva kilograme in minus? Hm, cred ca asta e prima ocazie in care e recomandabil sa fi avut cateva kile in plus.

Ghidul donatorului

Poţi să donezi? Pentru a putea deveni donator de sânge, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii:

vârsta cuprinsă în intervalul 18-60 ani
greutate 58-100kg femeile şi 60-110kg bărbaţii
tensiune arterială sistolică între 11 şi 18mmH
să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale
femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală
să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării
să nu ai/să nu fi avut urmatoarele boli:

hepatită (de orice tip)
TBC
sifilis
malarie
epilepsie
bruceloză
ulcer
diabet zaharat
boli de inimă
boli de piele
miopie peste (-) 6 dioptrii

Peste 18 ani am. Dar nu am 58 de kilograme, domle! Nici macar dupa ce-au trecut sarbatorile. Miracol, stiu! Asa ca... Cineva acolo mi-e martor. Eu am incercat. Dar in niciun caz nu ma pun sa strang colacei de dragu' donatului.
Anywho, pentru cine pofteste si vrea sa faca o fapta buna, press here .

Primul pas

2009-01-02T17:20:00.000+02:00

Nu in 2009. Ci inspre un vis de-al meu care mult l-am mai lasat sa astepte. Bun, ideea e ca nu-mi place sa pierd vremea. Si ma tot batea gandul sa ma apuc de crafting si doing stuff. In fine, am ajuns sa-mi cumpar materiale, le-am tinut o vreme si sa stranga prafu' iar in seara de 31, inainte sa plecam la Deiu, am facut-o! Prima mea bucata de .. ceva! E de fapt un inel. Si e primul. Si vor mai urma. Si bineinteles, Deiu l-a primit.

Logo-uri pe timp de criza

2008-12-14T23:39:00.000+02:00

Pentru ca recentul drum la Bucuresti... Da, am fost la Bucuresti! E magic in perioada asta. Dar na, nu despre asta vorbim. Deci am fost acolo si-am ajuns si la Starbucks, un vis vechi de-al meu. Unul vechi, dulce si cu aroma de cafea. Scortisoara, vanilie, ciocolata, cuisoare... Bun. Ideea nu e sa fac reclama ci referitor la acest visulet de-al meu am gasit imaginea asta.
Cam asa ar fi corect sa arate faimoasa coffee-tarie, nu? E evident o gluma si sper ca toti amatorii de cofeina la puterea "n" sa o guste.Cu lapte de soia si caramel, corect?
Si astea fiind spuse, pentru cei care mai arunca un ochi peste Castron, am un anunt. Am sa iau o pauza de ceva vreme caci se apropie atat sarbatorile cat si sesiunea, ca sa strice gustul suprem al vacantei... Si sper sa ne vedem la anu', sanatosi, voiosi, inca cu bani in buzunar si ideile-n portmoneu. V-am salutat din tastatura!

P.S. Enjoy alte cateva logo-uri, care cica era si subiectul postului! :))
http://www.yuppy.ro/articol/entertainment/216/slideshow/1/.html

Leapsa. Cine se baga?

2008-12-09T14:00:00.000+02:00

Pentru ca dragutul de Gerry nu m-a uitat, mi-a pasat leapsa.
Intrebarea e ce cadouri faceti de Craciun?
Pai daca e sa fiu sincera cu toti, eu mi-am facut lista cu cadouri pentru cei dragi din noiembrie. Ca sa am timp sa ma razgandesc, sa pun bani deopate in ciorapelu de la Mosu si tot asa...
Pe lista se afla hainute calduroase, cate o esarfa sau un fularel, niste bijuterii handmade pentru o prietena speciala care inca nu stie nimic si care va citi acest post si tot nu va stii, ceva chestii de birotica pentru un impatimit drag mie si cam asa.. Imi place sa le fac in functie de persoana, caracter, gusturi. Nu ca Gerry care va darui tuturor cani. An dupa an dupa an...
Bun, e randul meu sa dau mai departe.
Cati bani esti in stare sa sacrifici pentru cadouri? :P
Si-am sa pasez asta catre Anda, Teo si... Alexa, aka maimuticacucercei!. :P

Doar noi avem voie sa ne tragem suturi in fund.

2008-12-07T15:19:00.000+02:00

Cat de mult ne place sa ne plangem de tara si popor? 101%. Cat de mult ne place sa observe si altii ca intr-adevar avem motive sa ne plangem? 0%.
Dupa modelul "hai sa filmam orfelinatele din Romania ca sigur gasim al mai negru rahat", Burger King si-au gasit maramuresenii care sa le furnizeze actori pentru noul spot. Nu, nu a fost ca sa-i instareasca. Ci ca sa-i denigreze. Au luat o mana de oameni ai non-urbelor si i-au pus fata in fata cu doua preparate fast food de care n-a auzit nici primarul. Big Mac si Whopper. Garantez ca dupa lamurirea data, inca sunt 50% care tot nu stiu ce sunt amandoua. Multumita bunastarii mele din zona abdomenului, va explic dictionareste: Whopper e un burger in chifle pe modelul tuturor sandwich-urilor fast facute care se diferentiaza prin.. Marime si deci, aport caloric. Cam atat.
Se iau cele doua bunataturi, una bucata taran si o camera de filmat. Rezulta astfel una dintre cele mai ofensatoare reclame nu doar pentru neamul roman, ci pentru omul simplu in general. Si pentru a incorona succesul gastro-publicitar, se presara un titlu subtil. Whopper virgins.
http://www.youtube.com/watch?v=aqmck0PU4KU

Burger King, tocmai v-ati pierdut un client... fidel, na, ce ma costa sa recunosc?